Atâtea lucruri de învăţat, atât de puţin timp

18 februarie 2012: Piaţa Romană este sub ameninţarea corturilor care vor împânzi zona pietonală cu ocazia 1 şi 8 Martie. Dacă vreţi trotuar, scrieţi, înjuraţi, boicotaţi! Centrul oraşului nu e târgul Vitan.

Se-nalţă ameninţător! Corturi sub care vor sta mese cu urâţenii inutile aka mărţişoare să-şi pună fetele în piept apar din nou. Cei care aţi suferit de Crăciun că trotuarele au devenit vitrine pentru ştrampi şi dulciuri în aer liber, e timpul vostru să arătaţi că vreţi loc pentru picioare, că oricât vă doriţi să zburaţi, tot talpa înfiptă-n asfalt rămâne mijloc de deplasare până la viitoare descoperiri şi aptitudini ale omului de care vreun savant nebun va da. Read the rest of this entry »

Dinu Damaschin, cel autointitulat “tatăl” Monicăi Columbeanu a murit pe 17 februarie în sala de judecată. Era acuzat de proxenetism şi trafic de minori. Dar multe lucruri rămân neclare.

Dinu Damaschin a apărut în peisajul media odată cu căsătoria Monicăi Gabor cu Irinel Columbeanu.  Cu ocazia asta, el a apărut, ani la rândul, în emisiuni tip can can ca să vorbească despre viaţa Monicăi dinainte de căsătoria cu Irinel. Pe scurt, că era o fată simplă de la Bacău care, înainte de-a împlini 18 ani, se prostitua. Că el poate că era peşte, dar era şi “tată” adică n-o dădea pe mâna oricui, avea grijă de ea ca de propria fiică. Un scenariu confuz, bolnăvicios pe alocuri, însă nu aceasta e ideea. Încerc doar să introduc în context povestea. Read the rest of this entry »

Mihai Răzvan Ungureanu şi Corina Vinţan

De vreo 2 zile circulă pe Facebook poza de mai sus împreună cu următorul comentariu:

Gold Corporation în fotoliul de premier

Mihai Răzvan Ungureanu are misiunea de a debloca proiectul Roşia Montană • Noul premier o va avea alături, la Palatul Victoria, pe vechea sa colaboratoare Corina Vinţan • Firma acesteia, Links Associates, promovează interesele companiei Roşia Montană Gold Corporation, pentru care face lobby puternic şi de la care a încasat milioane de dolari • Preşedintele Traian Băsescu i-a transmis lui Ungureanu că proiectul minier din Apuseni trebuie să fie o prioritate pentru noul Cabinet.

De altfel, şeful statului i-a transmis cât se poate de clar lui Mihai Ungureanu că trebuie să rezolve impasul în care se află proiectul Roşia Montană: ¨O prioritate căreia i-aş spune prioritate zero¨.

Vinţan a pus umărul ca fiica cea mică a preşedintelui Traian Băsescu, Elena, şi ea o susţinătoare a proiectului Roşia Montană, să ajungă în Parlamentul European. Mai exact, actuala promotoare a companiei Roşia Montană Gold Corporation a fost consilierul de imagine al Elenei Băsescu, în timpul campaniei electrorale a acesteia pentru Parlamentul European. „O cunosc de mult pe Elena Băsescu, mi-a cerut ajutor în calitate de amică, nu de consultant. Am convenit să o ajut fără să implic compania în campania electorală. Mai am şi alţi clienţi de genul acesta, pentru care lucrez din simpatie.”

De asemenea, firma Links Associates a fost implicată în organizarea selecţiei privind cea mai reprezentativă figură feminină a României din Parlamentul European. Titlul a fost câştigat nu de amica Corinei Vinţan, „luptătoarea” Elena Băsescu, ci de Monica Macovei, un alt important lider PDL.

*

Sunt împotriva proiectului de la Roşia Montană, dar cred că aşa cum există dezinformare care are menirea să atragă susţinere pentru proiect, există şi dezinformare menită să descalifice oameni pentru că sunt pro Roşia. Ca-n textul de mai sus. Să vă explic de ce. Read the rest of this entry »

Avem literatură erotică? Cine o scrie? Şi, de fapt, ce înseamnă literatura erotică? În “Scrieri pornografice”, Boris Vian încearcă să răspundă la aceste întrebări printr-o serie de texte scrise între 1947 şi 1958 pe care le-a citit în cadrul conferinţelor “Utilitatea unei literaturi erotice”.

*

Până să atingă subiectul erotismului în literatură, Vian încearcă să afle care este utilitatea cărţilor.

S-o spunem pe şleau. Scriem pentru noi înşine, fireşte; dar scriem mai ales pentru a realiza o aservire temporară a cititorului, la care acesta consimte din clipa în care a deschis cartea; şi e de datoria autorului să fie dusă la bun sfârşit prin intermediul artei sale.

Chiar dacă un autor scrie pentru a-şi împlini o nevoie personală, totuşi cititorul rămâne personajul care validează succesul sau insuccesul unei cărţi. Ce trebuie să facă un scriitor astfel încât cititorul să nu-i arunce cartea la coşul de gunoi? Read the rest of this entry »

Biroul de presă al europarlamentarului Victor Boştinaru mi-a trimis aseară poziţia politicianului în legătură cu ACTA, dar m-a rugat să nu o dau până în această dimineaţă când vor face publică declaraţia. Am respectat dorinţa biroului de presă pentru că mi s-a părut un gest frumos că am avut acces, în avanpremieră, la informaţie. “Premiul” biroului de presă vine ca urmare a e-mailului pe care l-am trimis prima dată şi Renatei Weber crezând că face parte dintre cei care au votat împotriva clarificării scopurilor ACTA. Read the rest of this entry »

Ce zi!

*

Mi se pare că a trecut o viaţă de azi dimineaţă, de la 7.30, când plecam din Floreasca spre Panduri convinsă nu doar că voi ajunge la 9.00 la şedinţa de redacţie, ci că voi ajunge mai devreme. Ningea, dar cum să fac 1 oră jumate pe drum? Aveam traseul bine stabilit: merg pe jos până la piaţa Dorobanţi, iau autobuzul până la Romană şi de acolo 226 până la Academia Militară. Cât de greu să fie?

*

Mi-am pus ghiozdanul în spate şi-am ieşit din casă cu voie bună. Ba chiar, încântată de plan, mi-am dat timp să fac bulgări, să arunc cu ei în blocurile de peste drum, să dau cu piciorul în zăpadă şi să zâmbesc şoferilor împotmoliţi cu maşinile în neaua care se aşeza, fără întrerupere, de peste 24 de ore peste toate. Read the rest of this entry »

Poza asta-i din New York, dar ar putea să fie, la fel de bine, Bucureşti. Mă rog, dacă oamenii ar merge pe trotuare cât bulevardele noastre

În şir indian, fiecare dintre noi punem mâna pe balustrada îngheţată. Unii avem mănuşi, alţii – mâinile goale. Călcăm cu toată talpa pantofului pe fiecare treaptă. E şansa să-ţi toceşti uniform încălţările – nu doar spre interior, spre exterior sau pe călcâie, cum facem de obicei, când nu suntem atenţi la cum mergem, când mişcarea e un răspuns la energia care ne străbate, liberă, corpul.

Când balustrada se termină călcăm, cu echilibru precar, gheaţa de pe asfalt. Unii dintre noi ne retragem într-un morman de zăpadă şi ne scotocim în genţi şi ghiozdane. Scoatem ochelarii de soare.

Prin cerul galben, o crăpătură apărută de niciunde aruncă raze de lumină …

În iunie anul acesta Parlamentul European va vota pentru sau împotriva ACTA. Depinde şi de tine ca ACTA să devină doar un vis urât despre care on-line-ul a vuit la un moment dat. Aşa că trage-i de urechi pe europarlamentarii români care au votat împotriva revizuirii ACTA la votul din 24.11.2010 şi scrie-le un mail în care să le spui că eşti dezamăgit de votul lor şi că ai încredere în mai dreapta judecată de-a sancţiona ACTA, deci de-al trimite la gunoi, în iunie 2012.

Dacă nu ştii ce să le spui, îţi dau mai jos mailul trimis de mine. Dă-i un copy/paste, trimite-l şi spune-le şi prietenilor să repete gestul tău. Read the rest of this entry »

Pe mine m-a cucerit!

*

Era mijlocul anului trecut când povesteam despre el cu Igu. El îmi povestea despre Hoţul de biciclete, eu despre Primiţi cu cutremurul? pe care îl văzusem de mai multe ori şi, de fiecare dată, râsesem cu aceeaşi poftă.

Igu îmi spusese nişte treburi profesionale despre el – că oameni cu ştaif îl cheamă să lucreze cu ei, dar că Vlad îi refuză pe toţi. Detaliul ăsta m-a emoţionat aşa cum nu prea multe lucruri o făcuseră în ultima vreme la acel moment. M-am revăzut în gestul lui pe care l-am interpretat în experienţele mele şi-n dăţile în care şi eu am refuzat oameni bine plasaţi profesional: da, mă măgulea atenţia şi la doar 20 şi un pic de ani erau nişte ocazii importante cărora le spuneam, asumat, pas. Read the rest of this entry »