Durerea și performanța sportivă
Când m-am înscris pentru prima dată în programul Limitless am făcut-o și pentru că aveam o suferință sufletească și psihică de care nu știam cum să scap. Am știut că un program intens de antrenament va reuși să reducă zgomotul, poate până la tăcere și, în plus, am vrut să pun acea suferință la treabă. Nu aș fi fost primul om din lumea asta care se folosește de propria durere ca să construiască ceva nou, ca să se redescopere, ca să revină într-o nouă formă. Pe măsură ce ședințele de antrenament au început să se adune și durerea psihică cu care m-am dus în program a fost înlocuită de cea fizică, ce vine odată cu efortul intens, m-am întrebat dacă există, cu adevărat, vreo legătură între durere și performanță. Ce înseamnă să fii un sportiv bun?
În sport, acela care lucrează bine cu durerea are sorții de izbândă cei mai mari Read the rest of this entry »
Doamna Ileana și iubirea în vremea condamnaților politici
6 mai 2014. Ileana Samoilă se uită pe fotografii în sufrageria din apartamentul din București.
Doamna Ileana împlinește azi 88 de ani. Stă în sufragerie și trage dintr-o țigară subțire. Ține pachetul și scrumiera sub canapea și fumează aproape întotdeauna când este singură. Fiicei ei nu îi place obiceiul mamei așa că Ileana tresare de fiecare dată când aude că sună telefonul: crede că este, de fapt, interfonul cu o vizită neașteptată din partea fiicei. Read the rest of this entry »
Dor
Începe să plângă. Îmi scot căștile din urechi și întreb:
- Vă pot ajuta cu ceva?
*
Sunt în autobuzul 386 și pe scaunul din fața mea stă o doamnă îmbrăcată în negru, cu părul alb, tuns scurt și ochi mari, albaștri. Are în jur de 65 de ani și o alură sportivă, îmi imaginez că la vârsta asta aș vrea să fiu ca dânsa. Are chipul unui om bun, un om care a trăit frumos. Însă acum tristețea îi apasă umerii atât de greu încât o simt, într-un fel, și asupra mea. Read the rest of this entry »
Cafe Athenee Hilton [recenzie de restaurant]
Am fost invitată de un prieten bun (și expat) să mâncăm prânzul la Cafe Athenee Hilton, un loc unde nu ajung pentru prima dată, pentru că am mai avut ocazia să merg acolo tot datorită lui, dar este prima oară când mă duc hotărâtă să privesc totul cu alți ochi pentru o … recenzie. :D
Interiorul Cafe Athenee Hilton Read the rest of this entry »
Ileana: “Cred în gesturile simple, necondiționate”
Ileana va înota pe 12 iulie la Lia Manoliu în cadrul Swimathon pentru că crede în proiectul organizației ALIAT: specialiștii de acolo îi pot ajuta pe copiii care cresc în medii toxice în care se consumă alcool și droguri să rămână cu mintea cât mai limpede și inima cât mai curată.
Ileana a făcut anul ăsta cursa vieții ei, triatlonul de la Oradea, poate cea mai dificilă competiție tip Ironman din țara noastră (3,8 km înot, 180 km bicicletă și un maraton). Un om obișnuit, cu job și familie, care a avut un vis și certitudinea că îl poate împlini. Odată cu această realizare, Ileana știe că nu mai este aceeași: are alte dorințe, alte aspirații, alte nevoi. Știe ce înseamnă să primești ajutor în situații grele pentru că în toată această perioadă a antrenamentului, oamenii au fost în preajma ei în diferite forme: cu o vorbă bună, cu încurajări, fiecare așa cum a putut. De aceea, la rândul ei, îl oferă mai departe. Read the rest of this entry »
Limitless Total Body Makeover: prima oră … pentru alții
Azi am avut recuperare la Limitless și am nimerit fix în prima oră a noilor înscriși în program. M-am bucurat să fiu acolo din mai multe motive, dar mai ales pentru că am avut ocazia să văd cum se poartă un nou venit și să îmi aduc aminte cum am fost eu în aceeași postură în urmă cu opt luni de zile. Recitind posturile de la acea vreme, am fost pusă pe treabă încă de la început, sic! :D
*
Încă din vestiar m-am uitat la lume să îmi dau seama cine va rezista și cine va abandona. Îți poți da seama destul de ușor de asta după felul în care arată cineva și după felul în care se mișcă și socializează. Apoi am continuat să fac asta în sală, liste mentale în care îi nominalizam pe cei care urmau să renunțe pentru că doare, pentru că ei nu pot mai mult, pentru că lor nu le place să li se vorbească pe un ton răspicat și așa mai departe. Pe scurt, i-am filat pe aceia care la prima oră Limitless aveau să-și verse sacul cu scuze, un sac plin, greu și apăsător. Read the rest of this entry »
Viorica: “Anul trecut nu știam să înot, dar acum știu”
Viorica va înota pe 12 iulie la Lia Manoliu în cadrul Swimathon București pentru cauza asociației ALIAT: specialiștii de acolo vor să strângă 6000 de lei și să demareze un proiect prin care să îi ajute pe copiii care cresc alături de părinți, rude și prieteni care consumă alcool și droguri să își păstreze mintea limpede și sufletul curat.
După ce a început să alerge ca să slăbească, Viorica a descoperit că după o tură în jurul lacului din Parcul Circului, mai poate una, și încă una, și încă una până când kilometrii s-au adunat și obiectivul de 21 pentru semimaratonul de la Cluj a devenit o dorință împlinită. Numai că un accident la genunchi a pus-o pe Viorica pe tușă și după o operație complicată s-a decis că nu renunță cu una, cu două și s-a apucat de … înot. Povestea asta se întâmpla anul trecut. Read the rest of this entry »
