The Blackout: that one day that showed how internet might look like [if PIPA, SOPA and ACTA ruled]
18th of January was probably the day when most students worldwide didn’t do their homework. Wikipedia was down. Few knew that the site, alongside estimated 7.000 other as big as Wiki, but also smaller websites coordinated a service blackout or posted links and images in protest against SOPA and PIPA in an effort to raise awareness about how internet as we know it might change for the worse.
[Storify: http://bit.ly/xe0A21]
*
It was late October 2011 when Taylor Holmes found out about SOPA and PIPA. “Ever since then, I was spreading news of it through Facebook and Google+. I participated in IRC chats with Anonymous a few times and learned of more articles and videos there. I was in Romania for a few weeks in December and spent a lot of time online to give myself something to do and every day I became more and more outraged at these bills and the Congress”. Read the rest of this entry »
Cântarul de control
În piaţa Floreasca, cum intri pe prima uşă dacă vii pe strada Banu Antonache dinspre George Călinescu, lângă bancomatul Libra Bank, în faţa magazinului gol pe care scrie PESCĂRIE este o măsuţă cu un cântar. Deasupra lui, pe o foaie A4 scoasă la imprimantă scrie cu font 72, „cântar de control”. Este alb cu tuşe bleu ca cerul fără nori, vara, la mare. Sistemul este electronic şi cifrele se dau peste cap pe ecran dacă atingi vreun buton sau dacă aşezi cumpărăturile. Nu rezist tentaţiei şi, ca-n copilărie, îmi aşez palma pe el. Când presez, greutatea se schimbă. Chestia asta mă amuză la fel cum o făcea cu mulţi ani în urmă când, împreună cu bunica, veneam aici. Read the rest of this entry »
Revoluţia poate începe de la un balon spart
Foto: Alex Dascălu (http://bit.ly/A6FGhf)
E 20.30 când mă urc în metrou, la Aviatorilor. Lângă mine este un cuplu de peste 50 de de ani şi cred că vin de la întâlnire: când vorbeşte, respiraţia lui miroase a alcool, o sărută pe ea mereu, ea zâmbeşte încontinuu, se ţin de mână şi niciunul dintre ei nu poartă verighetă. Sunt tonici şi discută despre proteste. Bănuiala lui este că autenticitatea manifestanţilor se îmbină cu mobilizarea politică şi crede că guvernul o să cadă. Read the rest of this entry »
Viaţa în Pakistan şi Afghanistan: între munca umanitară şi victimă colaterală
Toma împlineşte anul acesta 27 de ani
În iulie 2009, Toma Dursina devenea reporting intern, „boschetar” cum spune el, la ACTED (Agency for Technical Cooperation and Development) în Islamabad, Pakistan. Azi este Area Coordinator în cadrul aceleiaşi organizaţii, dar în Taloqan, nordul Afghanistanului şi nu se mai simte „boschetar”: coordonează câte 4-5 proiecte simultan şi între 400 şi 500 de oameni.
Să mănânci o pizza şi să bei un vin roşu cu Toma poate fi dificil. Nu pentru mine sau pentru tine dacă ai fi în locul meu. Ci pentru ospătar pentru că, după ce a urmat anul 3 de facultate la Trieste, în Italia, şi i-a şi plăcut foarte mult experienţa, Toma are gusturi precise în privinţa mâncării şi a băuturii. Nu ştiu dacă până la finalul vacanţei de Sărbători petrecută în România a băut vreun vin care să-i placă. Read the rest of this entry »
Occupy your blog with a story about protest
Foto: George Călin (http://bit.ly/yzJfh7)
La Piaţa Unirii, în intersecţia cu bulevardul Corneliu Coposu, semafoarele nu mai funcţionează. Unele pentru că au fost sparte, altele pentru că au fost furate. În conferinţa de presă, primarul general Sorin Oprescu inventariează, cu un ton sec, distrugerile şi când ajunge la semafoarele dispărute adaugă: “Dar ce Doamne iartă-mă, le-au luat acasă?” Banca Raiffeisen are toate geamurile sparte. Cum urci spre Cocor, fiecare magazin păstrează amintirea nopţii precedente; niciunul nu a scăpat neavariat. Deodată îmi apare ca evident că ceea ce am văzut la televizor, s-a şi întâmplat. Duminică, 15 ianuarie, forţele de ordine şi huliganii au făcut ca centrul oraşului să arate ca un platou de filmare a unei pelicule de acţiune: pietre, gaze lacrimogene, maşini incendiate, răniţi. Read the rest of this entry »
De la protest la riot
Weekend-ul a început cu:
PROTEST = A formal declaration of disapproval or objection issued by a concerned person, group, or organization.
Şi s-a terminat cu:
RIOT = A wild or turbulent disturbance created by a large number of people.
Diferenţa dintre participanţi e una calitativă:
PROTESTER = a person who dissents from some established policy.
HOOLIGAN = a young violent, destructive or badly-behaved person.
Cam asta s-a întâmplat sâmbătă şi duminică la Bucureşti.
Protestul
Îmi amintesc prima dată când am protestat vehement. Aveam 6 ani, bunica mă obliga să mănânc ciulama, însă eu nu voiam să fac asta. Am răsturnat farfuria.
*
Protestul este printre primele forme de comunicare pe care le cunoaştem. Fie părintele protestează împotriva vreunui cuvânt sau gest de-al copilului, câteodată spre a-l proteja, în majoritatea timpului spre a se impune, fie copilul protestează, mai întâi inconştient (plâns, ţipat), apoi coordonat împotriva dorinţelor părintelui asupra-i. Printr-un gest simplu, ca al meu, răsturnarea unei farfurii, dau de înţeles că ceea ce unul sau altul crede că e bine pentru mine, eu s-ar putea să dezaprob. Read the rest of this entry »
Cel drept are pe Dumnezeu de partea lui
M-am gândit la situaţia lui Raed Arafat şi la solidaritatea oamenilor în ceea ce-l priveşte când am citit aseară capitolul “Cel drept îl are pe Dumnezeu de partea lui” din “Cu durere şi dragoste despre omul contemporan”, volumul I al Cuviosului Paisie Aghioritul. Vă redau fragmente din capitol că-s frumoase şi inspiraţionale şi la zi.
—
“Pe omul cel drept toţi ceilalţi îl îmbrâncesc în postul cel mai de pe urmă sau chiar îi iau şi locul. Îl nedreptăţesc, îl calcă – “calcă pe cadavre” – nu aşa se spune? Dar cu cât oamenii îl îmbrâncesc înspre cele de jos, cu atât Dumnezeu îl urcă spre cele de sus, ca pluta. Dar este nevoie de foarte multă răbdare. Răbdarea rezolvă foarte multe lucruri. Cel ce vrea să rămână virtuos şi să fie cinstit la serviciul său, fie lucrător de este, fie negustor, fie orice ar fi, trebuie să ştie bine că atunci când îşi va începe treaba sa, va ajunge la punctul chiar să nu aibă de unde să-şi plătească nici chiria; numai aşa îi va veni binecuvântarea lui Dumnezeu. Dar să nu înceapă lucrul spunându-şi: “Dacă voi ajunge până acolo, după aceea voi avea clientelă.” Să nu aibă acest gând pentru că Dumnezeu nu-i va da.
(…) Ceea ce fac oamenii cu viclenie nu reuşeşte. Poate să se vadă până la o vreme că înaintează, dar în cele din urmă va cădea grămadă.”
Trattoria Sicilia Restaurant [review]
Pizza bună, dar atmosfera prea gălăgioasă (în afară de muzica prea tare, aproape o obsesie în locurile, de orice fel, din Bucureşti)
Trattoria Sicilia Restaurant se-nvecinează cu greu încercatul La Bonne Bouche (vecinii de deasupra se incendiară de două ori în mai puţin de patru luni, dacă îmi aduc corect aminte). Pe strada Franceză 30 m-am oprit azi cu un prieten căruia îi era poftă de italienească să mâncăm o pizza. Nici el, nici eu nu mai fuseserăm acolo, so why not give it a try mai ales că la orele 14.00 sunt puţine locuri deschise în Centrul Vechi. Majoritatea deschid pe la 16.00 aşa cum aveam să aflu citindu-le orarul. Read the rest of this entry »
Cu Hannibal Lecter la Florenţa
Apus la Florenţa
Una dintre cărţile pe care mi-am dorit să le citesc în adolescenţă (perioada în care am citit cel mai mult) a fost “Divina Comedie” a lui Dante Alighieri. N-am făcut-o însă pentru că mi-am spus că n-am cunoştinţele necesare să o înţeleg dar că va veni un moment în care voi putea face asta. Read the rest of this entry »
