Pentru sfârşituri şi începuturi noi
1 octombrie 2010 rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri. Era ziua în care începeam să lucrez la Tabu, în redacţia care, cu un an în urmă, îşi avea sediul lângă Gara de Nord: o casă dichisită, la curte, cu parter şi mansardă.
Perioada în care am fost împreună cu Cristina Bazavan, Ina Ţăranu Hofnăr (my working soulmate), Sânziana Pop, Irina Dinu, Maria Cîrstea, Cristian Herţa, Nicoleta Traşcă, iar mai apoi Alex Dascălu, Diana Cuciuc, Alexandra Prichindel, Laura Cîrnici, Liliana Ionescu, Adi Teleşpan şi Cristi Petrescu a fost una dintre cele mai distractive şi productive perioade din viaţa mea profesională, dar şi personală (pentru că mă simţeam foarte bine cu ce făceam, mă simţeam foarte bine în toate celelalte zone 
).
1 octombrie 2011 trebuia să însemne sărbătorirea primului meu an la Tabu.
Din nefericire, data coincide cu ziua plecării mele pentru că am ales să mă retrag din acest proiect în care am intrat cu ambiţii şi cu visuri foarte mari. Să demisionez de la Tabu este o alegere pe care nu mi-aş fi dorit să o fac atât de repede, dar respectul pentru munca mea şi pentru ceea ce îmi doresc ca ea să reflecte, împreună cu gândul că vârsta pe care o am, 26 de ani, este prea tânără ca să încep să abdic de la valorile pe care m-am construit ca om şi pe care am construit viaţa profesională de până acum, sunt mai importante decât căldura unui loc de muncă şi notorietatea unui brand căruia m-am alăturat cu credinţa cea mai sinceră că loc mai bun în care să fii jurnalist nu există.
Să lucrez alături de Cristina Bazavan, chiar şi în puţinul timp petrecut împreună, 8 luni, a fost una dintre cele mai valoroase experienţe şi, cred eu, greu de egalat pentru că nu este doar un profesionist, ci şi un bun profesor, un om care investeşte atenţie, timp şi cunoaştere ca să te ajute să creşti.
Ina Ţăranu Hofnăr, pe care am cunoscut-o în aceeaşi veselă zi de 1 octombrie 2010, a devenit mai mult decât o colegă de birou. A fost o companie extraordinară, un prieten bun şi, trebuie să recunosc, un om ale cărei glume beats the crap out of mine.
Sper ca măcar unul dintre articolele pe care le-am semnat în aceste 12 luni să vă fi rămas aproape de inimă pentru că le-am documentat şi scris cu mare drag.
Nu ştiu încotro o voi apuca în următoarea perioadă, aşa că sunt deschisă sugestiilor şi propunerilor. Deocamdată mă odihnesc puţin.
Mă-nclin!
P.S. Rămân cu voi (nu pe programul 2), ci pe blog, Facebook, Twitter şi LinkedIn (ca şi până acum).
Hai ca m-ai emotionat de numa’…
O singura chestie te rog. Pune verbele din propozitia despre mine la prezent, ca am de gand sa raman o prietena buna, oriunde te-ai duce. You just can’t get rid of me that easily! >:D<
Ina
September 26, 2011 at 4:50 pm
pentru Ina Hofnar: 404 url not found. ahahahahaha. love back, dear
Andreea
September 26, 2011 at 4:53 pm
Draga Andreea, am facut acelasi lucru cu scurt timp in urma, dar dupa aproape 3 ani. M-ai emotionat si m-ai facut sa realizez ca s-ar putea ca de asta sa fie nevoie ca sa inchizi un capitol – de un mission statement despre de ce si despre ce ai adunat in timpul acela. Multumesc, iti voi urma exemplul
elena
September 26, 2011 at 5:09 pm
Ma bucur! Cu drag
Andreea
September 26, 2011 at 5:16 pm
Draga Andreea,
Eu te stiu doar din revista
Mult succes mai departe si felicitari pentru ca nu renunti la valorile dupa care te-ai ghidat pana acum. Mare lucru sa mai dau peste astfel de oameni 
Toate cele bune,
Anca
Anca
September 26, 2011 at 8:26 pm
Multumesc, Anca!
Andreea
September 27, 2011 at 5:39 am
Iti urez si aici mult-mult succes si de-abia astept sa citesc in continuare povestile tale, indiferent unde vor aparea
Zapacita
September 27, 2011 at 1:04 pm
Multumesc mult, Ana! We’ll keep in touch. God bless Fb
Andreea
September 27, 2011 at 1:07 pm
voi continua sa te citesc. si… daca e pentru sfarsituri si inceputuri noi, cred ca toata echipa veche Tabu poate sa ciocneasca zambind. multumim pentru ca ne-ati scris, multumesc pentru ca ne scrieti!
papusaruseasca
September 27, 2011 at 2:00 pm
multumesc pentru gandurile bune! textele vor continua sa curga si le vei putea citi pe blog
Andreea
September 27, 2011 at 2:03 pm
Not even a bit sad as I am proud.
sky
September 28, 2011 at 1:58 pm
Multumesc, Ina!
Andreea
September 28, 2011 at 2:00 pm
Felicitări pentru curajul de a face o asemenea alegere. Eşti o norocoasă că ţi-o permiţi. Şi mult succes în găsirea unui proiect care să te merite – din păcate asta, în ţara noastră, nu este simplu (şi spun asta fără dispreţ faţă de România)!
MissRhyne
September 29, 2011 at 8:12 am
Multumesc! Inteleg ce spui. Totusi cred, simt ca sa te simti cu sufletul impacat e, pe termen lung, mai important chiar daca timpurile au mina prapastioasa pe care o au. Sa nu abdic de la mine insami a insemnat mai mult, cu riscurile de rigoare: parasirea unui loc de munca, gasirea altuia etc.
Andreea
September 29, 2011 at 8:15 am