Atâtea lucruri de învăţat, atât de puţin timp

Un autobuz aproape gol este unul dintre mediile ideale în care vezi cu câtă greutate, sau uşurinţă, fac oamenii alegeri

Are în jur de 40 de ani. Abia a urcat în autobuz şi, deşi sunt multe locuri goale, stă pe centrul lui şi se uită când în dreapta, când în stânga, indecisă în privinţa direcţiei în care s-o apuce.

*

Nu este prima dată când văd asta. În faţa opţiunilor, cu toţii ezităm. O paletă prea largă de alegeri ne incomodează. Dintr-o dată sunt prea multe de cântărit, prea multe de luat în calcul, îndoiala se naşte imediat pentru că nu avem încredere în capacitatea noastră de a discerne corect. Dacă altă soluţie va fi mai bună, dacă altă alegere ar fi mai potrivită? Blocaţi în gândul alegerii corecte ceea ce încercăm să facem, fără să ne dăm seama, este să intuim viitorul, să încercăm să vedem cum o opţiune va duce la deznodământul care să ne facă cel mai mare bine. Asta este imposibil, însă îndoiala apare oricum în fiecare împrejurare în care libertatea de a alege, deşi invocată în fiecare moment în care nu putem alege, devine o povară.

*

Când opţiunile sunt puţine, e uşor. Să fii ţintuit într-un colţ, obligat să alegi alb sau negru, fără bătaia de cap a nuanţelor, pare, în mod paradoxal, situaţia pe care majoritatea o alege, chiar dacă, precum spuneam, vorbeşte mereu despre nevoia de alegeri, despre ce ar face dacă i s-ar da mână liberă şi aşa mai departe. Păi, părerea mea este că n-ar face mare brânză. Să acţionezi liber şi lucid este un exerciţiu. Ori când evoluţia personală a multora este constrânsă de părerile din jur, de dorinţele altora, de junghiul care ţi se pune când eşti contestat mai degrabă decât apreciat, parcă îţi vine s-o dai naibii de libertate şi spirit liber şi să te aşezi unde ţi se arată cu degetul.

*

Femeia s-a dus în spatele autobuzului. Pe ultimul rând, pe scaunul cel mai înghesuit de la geam, s-a aşezat şi un oftat adânc s-a auzit, ca un şuierat, în maşină.

Făcuse o alegere!