future
comunicare, Timp liber

Asigurări

”I want it all and I want it now”, spune un vers al trupei Queen. În inima mea am știut dintotdeauna când trebuie să stau în loc, și când trebuie să mă mișc. Aș numi starea asta intuiție, dar e greu de explicat de ce cred în ea așa de mult și de ce, când simt ce simt, nu-mi bat capul să explic starea de spirit, ci mă conformez ei și acționez ca atare. Unii oameni se referă la intuiție ca la o stare vagă de-a lua o decizie sau alta, de-a se mișca într-o direcție sau alta, dar, pentru mine, ea a fost mereu și fizică, adică, nerespectată, intuiția s-a manifestat în mine prin stări de anxietate, tremur, câteodată chiar și mici probleme de sănătate, dacă tărăgănam să fac ceea ce în sinea mea știam că trebuie să fac.

Mulți învățători spirituali spun, fără să explice prea mult la ce se referă, că, orice ar fi, omul trebuie să-și urmeze vibrația. Oare ce vor să zică cu asta? În experiența mea, aș traduce acest lucru prin simplul fapt de a nu te dezice de tine însuți, de a-ți asculta adevărul personal și de a nu-ți fi teamă că azi vrei una, mâine alta, ca și când consecvența sau siguranța alegerii pe care o faci sunt chestiuni care nu pot suferi nicio schimbare. Dimpotrivă! Aș spune că unii dintre oamenii cu cele mai puternice îndoieli pe care i-am întâlnit sunt aceia care cred că odată alegerea făcută, nu e OK să-și dorească altceva, altcumva. Continuă lectura

Standard
IMG_20160820_122434
Campanii, comunicare, Oameni, Timp liber

Dor de ducă

Unii oameni se nasc cu dor de ducă și acționează rapid în acest sens, adică se dau duși prin lume de la vârste fragede. Alții, ca mine, tărăgănează o astfel de dorință până într-acolo încât vine un moment în care se întreabă dacă și-au dorit vreodată cu adevărat să colinde lumea sau a fost doar o năzuință de-a se pierde pe te miri unde specifică anilor din adolescență când vrei să exiști oriunde, numai acasă nu. Așa că, de fiecare dată când găsesc un aventurier, ascult poveștile lui ca atunci când mi le citea bunica în copilărie și mă întreb, pentru nu mai știu a câta oară, dacă și eu voi fi personaj într-o astfel de călătorie vreodată.

Mi s-a întâmplat, din nou, să cunosc un astfel de om în acest weekend, în satul Ilmbav, din județul Sibiu, când am ajuns la Ferma Bio a lui Eugen și a Danielei, un loc minunat unde acești doi oameni cresc animale, cultivă legume și produc alimente sănătoase în propria ogradă pe principiul biodinamicii, adică respectă ciclurile naturale ale vieții și ale naturii pentru a obține ceea ce au. Cea la care mi-a rămas gândul este Daniela, o nemțoaică născută și crescută în Pădurea Neagră din Germania, care la 19 ani a plecat în lume să-și împlinească destinul de tâmplar pe care a știut dintotdeauna că îl va avea.

IMG_20160820_155003

Cai la ferma bio a lui Eugen și Danielei. Continuă lectura

Standard
IMG_20160811_094210
comunicare, Oameni, Timp liber

Săptămâna mea cu Alfie

Mi-am dorit mereu un cățel și când am putut să fac asta pe cont propriu, fără să mai încerc să îmi conving părinții așa cum am încercat toată copilăria, am făcut-o, l-am adoptat pe Alfie. Prietenii mei de pe Facebook știu cum s-au petrecut evenimentele pentru că timp de o săptămână am pus fotografii cu Alfie și am scris despre cât de mult îl aștept. Îi văzusem fotografia pe pagina de Facebook ”Căței comunitari de rasă pură” pe care o urmăream de ceva vreme, însă nu îndrăznisem din prima să întreb dacă poate fi al meu.

Peste o altă săptămână mi-a apărut din nou în feed fața lui și-atunci mi-am făcut curaj să-l cunosc mai bine. Am bătut palma cu doamna Roxana Stănișor Păsat, care în timpul dumneaei liber asta face: scoate cățeii abandonați din Adăpostul de la Vatra Dornei și-i pregătește pentru adopție în țară sau străinătate, cu precădere Olanda, acolo unde colaborează cu organizații pentru salvarea cățeilor fără stăpân. Am reușit să-l aduc pe Alfie la București în numai câteva zile cu ajutorul dânsei și-al Dianei Băjenaru, cu care m-am împrietenit cu această ocazie pentru că în anul 2010 am scris un text despre tatăl ei și, de atunci, ea mi-a urmărit blogul. Acum întâmplarea a făcut să se fi mutat recent de la București la Vatra Dornei și să mi-l poată trimite pe Alfie prin intermediul fratelui ei care o vizita. Alfie a ajuns la mine într-o luni noaptea, la ora 00.30, după mai bine de 10 ore de drum.

IMG_20160809_083934

Alfie în prima lui zi la mine acasă, frânt de oboseală. Continuă lectura

Standard
_MG_0131
Campanii, comunicare, Oameni, Sport

Sport moderat pentru propria bucurie

Când am început eu să fac sport în mod organizat, am dat de știre despre asta și comunității mele on-line. Pe de-o parte am făcut-o din entuziasm pentru că începeam o activitate nouă, care îmi plăcea și mă motiva, pe de altă parte era modul meu de-a promite că nu mă voi lăsa de mișcare pentru că mă lăudasem deja cu asta în dreapta și-n stânga și dacă aș fi dat înapoi, m-aș fi făcut de râs. Pentru mine, entuziasmul a fost mereu și înger, și demon, căci, de multe ori, am învestit 100% bucurie în situații vizavi de care ar fi trebuit să fiu, de fapt, moderată. Cu toate acestea, chiar dacă, până la final, lucrurile au arătat diferit, am putut să revin în scris în fața celor care mă citesc și să spun: m-am înșelat, uite cum s-au petrecut de fapt lucrurile.

_MG_5531

La Swimathon în 2014.

Foto: Vlad Bâscă Continuă lectura

Standard
young woman looking at Facebook website on laptop computer. Image shot 2008. Exact date unknown.
comunicare, Oameni, Timp liber

Social media și emoțiile

Petrec mult timp în social media. Chiar dacă nu scriu și nu monitorizez activitatea de pe rețelele sociale pentru mine însămi, ci pentru clienții pentru care lucrez, văd care sunt mecanismele și felul în care interacționează online oamenii și una dintre concluziile care rămân împământenite de mult timp este că sub anonimat fiecare spune ce vrea. De aceea, una dintre atitudinile potrivite în legătură cu acest aspect este să nu luăm în serios criticile și reaua voință cu atât mai mult cu cât felul în care ele sunt adesea exprimate ne dau senzația unei lovituri de topor care ne-ar putea omorî pe loc. Ignorance is bliss! Continuă lectura

Standard
more
Uncategorized

Cu ce frecvență să scriu pe blog?

Una dintre întrebările pe care le primesc în ceea ce privește blogging-ul este cât de des recomand eu cuiva să scrie, respectiv să publice un text pe platforma online pe care o are.

Răspunsul e simplu: nu există un răspuns.

Eu sunt dintre cei care publică rar texte pe blog și, de obicei, o fac atunci când simt că am ceva de transmis sau când sunt implicată în vreun proiect și, conform contractului, trebuie să scriu la o dată agreată.

Recent, am fost la un concert de-a lui Alexandru Andrieș și în deschiderea cântării el ne-a spus că apare rar pe scenă pentru că dacă ar face-o des s-ar plictisi și ar pierde din bucuria cu care își face treaba. Într-un fel așa mă simt și eu. Pur și simplu, în majoritatea timpului, nu am nimic de spus. Singurele dăți în care poate aș scrie mai des ar fi dacă aș descoase mai mulți oameni interesanți și vi i-aș prezenta și vouă, dar și-n privința asta fac lucrurile aleatoriu. Continuă lectura

Standard
step
alimentatie, Campanii, comunicare

Politica pașilor mărunți: cum o aplici pentru schimbări în bine și de lungă durată

Epoca vitezei, asta în care se pare și se spune că trăim, înseamnă că totul trebuie să se întâmple aici și acum. Într-un fel, epoca vitezei e parcă anume pentru mine făcută, căci, când vine vorba despre răbdare, nu o am deloc. Și eu, ca mulți alții, sunt adepta rezultatelor imediate, deși practica mi-a arătat de atâtea ori că nimic nu se întâmplă peste noapte. Când vine vorba despre constanță, există un singur aspect în care am avut atitudinea potrivită și anume scrisul.

Fac asta de peste 10 ani și știu că disciplina, consecvența, pasiunea, motivația interioară și exercițiul sunt cele care, în cele din urmă, au generat variate bucurii așteptate, de la oameni pe care am putut să-i intervievez datorită reputației pe care am câștigat-o în timp și până la proiecte interesante la care am ajuns să lucrez pentru că am avut expertiza necesară să le fac față. Toate acestea însă au apărut în timp!

Making notes

Aș fi putut să aplic această strategie la fel de bine și-n alte arii ale vieții mele, conștientă că există un fel de-a funcționa al lucrurilor, anume că nu poți să arzi etape ori că, dacă o faci, ceva inexplicabil, ca o lege nescrisă a firii, te va trage mereu înapoi, în punctul în care ești cu adevărat, astfel încât să-ți vezi lungul nasului și să nu mai încerci să trișezi din dorința de-a fi unde vrei cu mult mai repede decât ești de fapt pregătit sau calificat să fi. Însă, evident, nu am făcut asta! Continuă lectura

Standard