Una dintre cele mai puternice povești pe care le-am citit anul trecut a fost cea despre despre Anja Ringgren Lovén, un lucrător social danez, care trăiește în Nigeria și care, acolo, pe străzi, a găsit un băiețel care umbla singur, gol și cu stomacul plin de viermi. Familia îl abandonase fiindcă a crezut despre el că este vrăjitor.
Aceasta e poza care a făcut atunci înconjurul lumii, când Anja Ringgren Lovén s-a întâlnit cu băiatul, pe 31 ianuarie 2016, într-un oraș din Nigeria.
Băiețelul, care a primit numele Hope, după ce timp de 8 luni de zile a stat pe cont propriu și s-a hrănit cu ce-a găsit, a fost dus la doctor și, cu ajutorul donațiilor venite din întreaga lume, a fost pus pe picioare. În numai 2 luni, el și-a revenit complet.
Hope, după numai 2 luni de când a fost găsit, la orfelinatul din Africa unde Anja Ringgren Lovén continuă să-l viziteze și unde băiețelul e fericit și îngrijit.
Însă situația asta emoționantă e un caz special și rar. Anul ăsta, conform statisticilor UNICEF, 1,4 milioane de copii ar putea să moară din cauza foametei. Pare incredibil, nu? Cu toate astea, ONU a declarat zilele acestea că lumea se confruntă cu cea mai mare criză umanitară din 1945 încoace. Atunci, o astfel de situație era de înțeles, al Doilea Război Mondial abia se încheiase, cu toții erau vai de capul lor. Dar care mai e explicația pentru așa ceva azi?
Lumea trece azi prin cea mai mare criză umanitară din 1945 încoace. Ce putem să facem noi?
Cele mai afectate țări de această criză sunt Nigeria, Yemen, Sudanul de Sud și Somalia. Lipsa de mâncare face ravagii și cum arată ravagiile astea puteți vedea și singuri dacă veți căuta pe net. Am evitat să pun aici poze cu copii morți de foame, imaginea e traumatizantă. Pare incredibil că în vreme ce unele țări nu doar că au mâncare în exces, dar fac și risipă (și România e printre țările cu mâncare în exces, facem și risipă prin aruncarea alimentelor bune de consumat și, paradoxal, avem și copii care merg la culcare flâmânzi), în altele oamenii mor pe capete fiindcă n-au ce mânca. Ce putem face noi?
Așa arată un copil care moare de foame și asta e încă o poză ok.
E greu ca noi să putem interveni cu adevărat ca să schimbăm lucrurile pentru cei din țările afectate de această criză. Și cred că nici nu e de mare ajutor să ne simțim vinovați că noi am avut noroc și-avem ce alții n-au. Inechitatea în lume e o temă de dezbatere permanentă și există dintotdeauna. Putem însă schimba la nivel local câteva lucruri prin exemplul personal. E suficient să-i ajutăm pe cei de lângă noi așa cum putem și să fim noi mai conștienți în relația pe care o avem cu mâncarea.
Câteva idei simple pe care eu le aplic în ceea ce privește reducerea risipei de mâncare:
- dacă rămân cu resturi de mâncare acasă, le folosesc a doua zi într-o altă mâncare (cel mai simplu se folosesc resturile într-o omletă sau un ghiveci de legume cu carne, dacă e cazul).
- dacă mănânc în oraș și rămân cu mâncare în farfurie, o iau la pachet și o dau pe stradă cuiva căruia îi e foame; mereu am întâlnit pe cineva care s-o ia.
- cumpăr mâncare cât am nevoie pentru maxim 3 zile, mai ales legume și fructe sau alte alimente perisabile, tocmai ca să nu existe riscul de a rămâne cu alimente neconsumate în frigider; mulți oameni cumpără emoțional, de poftă, ca să fie și, în realitate, nu consumă tot.
- din supermarket sau de la piață, cumpăr fructe și legume ”bătute”, care par stricate, deși știu că nu sunt; de asemenea, acasă, dacă o fructă sau legumă pare ”trecută”, salvez din ea ce se poate, pentru că mereu poate fi salvat câte ceva.
Mâncarea rămasă în plus poate fi ușor depozitată în frigider și consumată mai târziu.
Ideile sugerate de mine sunt simple, dar eficiente. Cu siguranță aștept momentul în care și România va urma exemplul Franței, unde anul trecut, prin lege, le-a fost interzis supermarketurilor să mai arunce alimentele rămase. S-au făcut regelmentările necesare și excesul poate fi acum donat oamenilor care nu au ce mânca prin intermediul ONG-urilor și asociațiilor care au acest specific.
Un alt exemplu pozitiv vine din Danemarca, unde anul trecut s-a deschis al doilea magazin din lanțul WEFOOD, care a avut un succes uriaș la Copenhaga: în aceste magazine se vând produse care au expirat, dar care mai pot fi consumate. În plus, alimentele sunt mai ieftine.
WEFOOD este un magazin din Danemarca unde se vând alimente expirate, dar comestibile, la prețuri mai mici.
Până când și-n România aceste practici vor deveni un exemplu aplicat datorită utilității sale reale, noi nu putem decât să aplicăm niște reguli personale în relația pe care o avem cu mâncarea: să evităm excesul și să ne gândim la alți oameni care n-au ce mânca, deci să le oferim și lor din preaplinul nostru.
