Uncategorized

Relaţii condamnate la moarte

Mi s-a făcut dor de şcoală şi mă bate gândul unui masterat la Psihologie. Aşa că vorbesc cu oameni care fie îl urmează, fie lucrează în domeniu. Ieri discutam cu Alexandra, colega mea, care face un master în psihoterapie. În timp ce-mi povestea despre teoria unificării, a menţionat cartea lui Adrian Nuţă, Psihologia cuplului, pe care mi-a şi dat-o s-o citesc fiindcă o avea la ea.

*

Am început lectura încă de aseară şi Alexandra mă asigurase că o să-mi placă fiindcă scriitura e foarte personală, ca şi când autorul ar vorbi cu tine. Azi dimineaţă am ajuns la capitolul „relaţii condamnate la moarte” şi m-am îngrozit citind. Nu doar pentru că ceea ce scrie Adrian este al naibii de uşor de înţeles, dar şi pentru că multe situaţii sunt familiare – fie le-am trăit, fie le văd acum la cei din jurul meu. Nu mai lungesc vorba şi vă redau, aşa cum scrie în carte, o parte din capitolul cu pricina.

*

1. Eşti într-o misiune de salvare (pg.35)

„Salvatorii” de profesie se angajează în relaţii cu partenerii pe care SE SIMT OBLIGAŢI să-i ajute. Îi percep drept fragili, hipersensibili, nerespectaţi, lipsiţi de iubire şi înţelegere, răniţi sau în pericol şi simt o nevoie irezistibilă de a-şi oferi serviciile dezinteresate. Eeh, nu chiar dezinteresate: ei primesc în schimb recunoştinţa „victimei” şi îşi construiesc imaginea unor persoane nobile sau generoase.

2. Îţi pasă mai mult de partenerul tău decât îi pasă lui de tine (pg.37)

Ceva nu este în regulă cu atenţia, grija şi înţelegerea pe care o manifestă pentru nevoile şi dorinţele tale. Nu se preocupă la fel de mult sau de sincer pentru bunăstarea ta. Tu îl iubeşti, dar nu eşti sigură pe ce simte el. Adesea îi simţi lipsa, pe când el pare a se simţi bine fără tine. Cauţi să-l înţelegi şi să vii în întâmpinarea nevoilor lui fundamentale, dar el nu face acelaşi lucru. Uneori nici nu sesizează strădaniile tale şi cu atât mai puţin este disponibil pentru un efort similar.

3. Partenerului tău îi pasă mai mult de tine decât ţie de el (pg.38)

Acest model comportamental este exact opusul celui anterior. Dincolo de semnalele de mai sus, dar citite invers, există o serie de alte trăiri emoţionale consistente modelului relaţional.

4. Partenerul tău e modelul tău (pg.39)

Exemplele sunt abundente: campioana la atletism care se îndrăgosteşte de anternorul ei, acrtiţa care îl iubeşte nebuneşte pe regiyorul ei etc. În toate aceste relaţii există un factor comun: PIEDESTALUL. Piedestalul înclină balanţa puterii încă de la început şi împiedică orice încercare de echilibrare.

5. Nu îţi iubeşti partenerul pentru realitatea lui, ci pentru potenţialul lui (pg.40)

Mai precis, ai stabilit o relaţie nu cu cineva care este, ci cu cineva care te aştepţi să devină. Un astfel de partener nu este o persoană ci, mai degrabă, o investiţie, un proiect, un ţel.

6. Între tine şi partenerul tău există o singură legătură importantă (p.42)

Numită şi „compatibilitate parţială”, acest tip de relaţie se referă la toate situaţiile în care o anumită şi puternică similaritate este confundată cu iubirea şi armonia profundă.

7. Partenerul tău nu este disponibil (pg.43)

Un partener disponibil este acela care a pus punct altor relaţii anterioare, nu este căsătorit, nu este logodit, nu trăieşte cu altcineva sau nu are relaţii sexuale cu altcineva.

*

Fiecare dintre situaţiile expuse mai sus sunt tratate mai amplu. Am încercat să vă dau esenţa fiecărei idei.

*

Eu m-am identificat în modelul 2. Am ieşit dintr-o relaţie care funcţiona astfel.

*

Cei mai mulţi oameni pe care îi cunosc intră în relaţii care funcţionează după modelele 1 şi 5.

*

Cel mai important este ca tu să te simţi în acord cu tine pe toată durata unei relaţii. Luiza scria pe pagina ei de Facebook că: „O fată înfloreşte când se îndrăgosteşte. Când se desparte, ea înfloreşte din nou”. Cu tâlc!

*

Voi în ce modele vă recunoaşteţi?

Standard

9 gânduri despre „Relaţii condamnate la moarte

  1. coco zice:

    acum, ca sa fiu gica contra, mi se pare stereotipizate, nu cred in aceste modele, nu fac parte dintr-unul din ele. genul acesta de psihologie ma lasa atat de rece…

  2. Andreea zice:

    eu am expus pe scurt ceea ce el expune pe larg si cu sens. nu faci parte acum, dar poate ai facut parte odata.

  3. Mihaela zice:

    Prima relatie a fost de tipul 1, a doua de tipul 3, a treia de tipul 2, iar ultima de tipul 5. Macar nu ma reduc la un singur tipar … 🙂 Ar fi interesant si un articol despre relatiile echilibrate, cum le obtii si cum le mentii.

  4. Andreea zice:

    Ideea este ca nu e obligatoriu sa fii in vreuna dintre categorii. Aceste categorii semnalizeaza directia unei relatii atunci cand, orbit de ceea ce simti, ignori semnele reale pe care le transformi in pretexte sau carora le schimbi semnificatia. Autorul nu spune ca o relatie trebuie sa se incadreze in vreun model. El vorbeste despre predispozitii. Cartea e mult mai elaborata decat am scris eu aici. Mie imi place. Ideea de baza ar fi ca mintea unui om e foarte dibace in a se pacali pe sine si, deci, pe omul care o are 🙂

  5. Andreea zice:

    Adrian Nuta nu da sfaturi despre cum sa ai o relatie buna. Cartea lui e una de psihologie. Insa o relatie echilibrata o obtii cu parteneri echilibrati, evident, nu zic o noutate. Pe tot parcursul cartii el sustine ca daca omul e inzestrat cu inteligenta, atunci e bine s-o si foloseasca, inclusiv in relatiile personale. Poate si mai importanta este ideea lui ca nu partenerul este de vina pentru cum te simti tu intr-o relatie, ci faptul ca ai ignorat, deliberat, semnele care de obicei vin in stadiul incipient al unei relatii sau nu ai pus toate intrebarile necesare ca sa stii cu cine ai de-aface.

  6. Pe de alta parte acum, nu e nimeni perfect pe lume. Din oameni imperfecti nu se pot naste relatii perfecte. Si nu cred in compatibilitate 100%, 24 de ore din 24, de la inceputul relatiei si pana la moarte. Gasesc utile astfel de clasificari, dar nu cred ca trebuie sa le luam la modul foarte prapastios.

  7. Andreea zice:

    Nici nu am sustinut ca trebuie luate prapstios. Daca citesti explicatiile pe care le-am dat in comentarii, o sa vezi ca autorul spune ca acestea sunt tendinte si ca seriozitatea lor e de luat in seama atunci cand modelele respective contravin felului tau de-a fi, cand cineva se comporta ca-n tiparele prezentate de FRICA sa nu piarda ce are, sa nu supere partenerul etc. Cu toate astea, constient, sunt oameni care adera la o relatie pentru ca isi asuma unul din roluri.

  8. Liana zice:

    Ca sa pricepi oleaca mai mult, cartea trebuie citita. Si intelegi si mai mult dupa ce faci cunostinta cu autorul, care e un tip f plin de umor, flexibil si degajat. Ce povesteste el in carte n-are a face nici cu tipologii, sau stereotipii, nici cu ideea de relatie perfecta. Ideea e sa fii sincer cu tine si cu ceilalti, sa fii autentic si sa nu te lasi inselat de motivatii false.
    Ma bucur ca am citit despre carte, mi-ai adus aminte s-o recitesc :-).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s