Uncategorized

Dragă Tudor…

Ziua în care te-ai născut este o poveste care îţi va fi spusă, peste ani, de toţi cei care au fost de faţă în acele ore. Pentru că timpul se va aşterne peste amintirile tuturor, adevărul despre cum ai venit pe lume se va amesteca cu subiectivitatea fiecăruia şi, cel mai probabil, istoria va deveni una romanţată. Poate prea romanţată pentru un băiat. Aşa că m-am aşezat azi, 8 februarie, la calculator, să scriu povestea venirii tale pe lume, în urmă cu o zi, 7 februarie, la ora 18, într-unul dintre saloanele Spitalului Universitar din Bucureşti, la etajul 5.

Pentru că urma să te naşti prin cezariană, aşteptam să te vedem pe data de 7 februarie la ora 21. Aşa ne anunţase Ana, mama ta. Fiecare şi-a văzut de treabă în timpul zilei, dar cred că pentru aproape toată lumea timpul a curs în ceaţă, în aşteptarea întâlnirii cu tine. Ca şi când tot ce am făcut în acea zi a fost să trecem hopuri până să te vedem. Deodată, la ora 16, mama ta m-a sunat să-mi spună că ţi-ai anunţat sosirea şi că pleacă spre spital. Am plecat şi eu spre tine în doar 15 minute de la telefonul primit.

În timp ce coboram din taxi ca să intru în spital, vorbeam la telefon cu Morko. Pe lângă mine a trecut maşina cu mama ta, tatăl tău şi bunica. Eram încă în urmă când mama ta a ieşit din maşină ţinându-se de burtă. Chiar şi-n durerile alea, a zâmbit, mi-a făcut cu mâna şi-a intrat în spital ca şi când, pentru câteva secunde, uitase ce face acolo. Probabil că ai avut grijă să-i reaminteşti brusc. Apropo, în timp ce stăteai în burtica mamei, ai fost un tip destul de activ, loveai mult, te învârteai mult şi, din spusele Anei, se pare că în ultimele săptămâni ai avut ceva de împărţit cu ficatul ei. Dacă îţi vei mai aminti, vreodată, acele clipe, poate ne spui şi nouă despre ce-a fost vorba.

În spital mirosea urât şi erau mulţi bătrâni în faţa camerei de primire urgenţe. Ana a dispărut pe o uşă pe care scria „urgenţe ginecologie” şi Morko şi cu mine am rămas să sprijinăm peretele în timp ce bunica îşi dorea o sticlă cu apă ca să ia o pastilă de Extraveral. Avea emoţii. A venit şi tata curând cu geamantanul cu lucruri pe care Ana le ordonase în liste zile la rând de zici că pleca pe Marte să te nască. Tatăl a intrat după mama în camera de urgenţe şi a stat acolo o vreme. Morko şi cu mine făceam haz de necaz de spitalele din România. Bunica era preocupată când cu cizmele Anei, pe care i le luase, când cu faptul că nu i-a dat mamei tale şosete .

La un moment dat, mama a ieşit în papuci şi-n halat, ţinându-se în continuare de burtă şi am plecat alai după ea spre lifturi ca să mergem la etajul cinci unde urma să te naşti. Pe hol erau patru lifturi mari şi nu ştiam în care să ne urcăm. O liftieră ne-a făcut semn că ne putem duce la ea şi am ajuns în cele din urmă într-un alt hol în care multă lume aştepta veşti despre cunoscute şi rude care urmau să nască. Atmosfera era una mai degrabă solemnă şi lui Morko şi mie nu ne-a plăcut lipsa de veselie din locul în care, în definitiv, se năşteau pui de oameni, ca tine, toţi gălăgioşi, anunţându-şi sosirea.

Tatăl o suna pe doctoră la fiecare câteva minute ca să fie sigur că ajunge lângă uşa de la camera în care urma să te naşti. În cele din urmă, doctora a apărut şi i-a făcut semn să se ducă. Era în jur de 17.30 şi-n timpul ăsta am vorbit vrute şi nevrute cu Morko şi cu bunica pe hol. La ora 18 probabil că te-ai născut că tata a plecat iar de lângă noi şi a venit să te vadă. Bunica era emoţionată şi vroia să vină după tata, dar în cele din urmă l-a sunat. El n-a răspuns, dar a venit la scurt timp cu o poză cu tine făcută cu telefonul mobil.

Arătai încruntat, cu o faţă rotundă, cu obraji mari, pleoape umflate şi mult păr pe cap. Părea că cineva te-a trezit dintr-un somn lung de care aveai nevoie mai mult decât orice. Părea că nu dormisei niciodată şi că somnul era vital ca să poţi fi, cât de cât, sociabil. Am trimis poza de pe telefonul tatălui pe cel al lui Morko şi pe al meu, apoi bunica a plecat cu tata să o vadă pe mama care, între timp, ajunsese în salon.

Curând ne-am dus s-o vedem şi noi pe mama, cea mai bună prietenă a noastră, a tuşicilor Vasile, de care vei afla negreşit şi lângă care o să-ţi petreci mult timp, quality time, nu-ţi face griji. Ana era obosită când am intrat la ea. Operaţia o durea, nu-şi simţea picioarele din cauza anesteziei şi îşi dorea mult de tot să mănânce un hamburger. Pe care sigur că n-avea voie să-l mănânce. Doar supă şi brânzică de vaci în următoarele două zile, deşi imaginea junk food-ului probabil că o urmărea în egală măsură cu cea a calmantelor pe care asistentele neprietenoase i le-au dat în două rânduri, o dată în perfuzie, o dată în cateter.

Imaginea mamei tale în pat, tremurând palidă pe când efectul anestezicului lăsa loc durerii, nu e una veselă aşa că nu mai insist cu secvenţa asta. Ne era greu să realizăm că tu chiar eşti cu noi acum şi, as I write, încă nu conştientizez prezenţa ta pe deplin. Dar mă bucur foarte mult că ai venit.

Când am plecat de la Ana, pe hol, bunicul stătea pe scaun şi părea cu gândurile în altă parte. Atunci a venit şi Cătălina, o altă prietenă a mamei tale, care era nervoasă fiindcă portarul de la spital n-o lăsa să intre aşa că a trebuit să-i dea şpagă ca să reuşească să te vadă. Asta cu şpaga este o practică locală despre care o să-ţi zic mai multe când vom putea vorbi.

E 8 februarie, ora 14 şi, în câteva ore, plec s-o văd pe mama ta din nou. În maxim două zile o să ajungi acasă, dragă Tudor.

Aici începe povestea ta.

Standard

7 gânduri despre „Dragă Tudor…

  1. Morko zice:

    imi place ca ai ramas atat de fixata pe spaga, ca nu-l ierti nici pe Ghinda cu discutia despre.
    btw, i-ai zis ca ii spunem Ghinda de cand am aflat ca e pe drum? si ca e prima data cand suntem matusi, deci sa nu ne ia tare? 😀
    P.S. eu nici acum nu sunt perfect constienta ca a aparut our first tiny human…still processing that info. :)))

  2. Suuuuper! Sa tiparesti postul asta, sau sa il salvezi pe vreun suport electronic. Va fi o amintire exceptionala pt Ana si pt Ghinda boy.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s