Uncategorized

Un fel simplu de-a gândi lucruri grele

Povesteam azi cu Cristina despre cărţile „The Illumination” şi „The Brief History of the Dead„. Ea îmi spunea ce a citit despre ele şi despre autorul lor, Kevin Brockmeier, şi eu mă gândeam că tipul e într-adevăr original nu doar datorită ideilor exprimate, dar şi a felului în care reuşeşte să îmbrace, în formă atractivă, concepte ca „durere” şi „moarte”. După ce mi-a zis mai multe despre „The Brief History of the Dead”, mi s-a părut aşa de grozavă cartea că mi-am comandat-o imediat de pe Book Depository, site-ul meu preferat, de la o vreme încoace, pentru cărţile în limba engleză, pentru că sunt ieftine şi pentru că livrarea e gratuită.

Din una în alta, Cristina mi-a spus de un eveniment la care urma să se ducă pentru a ajuta o mămică, a cărei fetiţă e bolnavă de leucemie,  să-şi facă situaţia şi mai cunoscută şi să strângă, mai repede, banii necesari unei intervenţii în străinătate. Cristina povestea că mămica este o figură cunoscută în zona de strângere de fonduri pentru diferite cazuri asemănătoare fiicei ei şi că i-a ajutat pe mulţi. Mi se pare ca un făcut că oamenii care, în general, fac fapte bune ajung, la un moment dat, să aibă parte de situaţii asemănătoare celor pe care încearcă să le rezolve ori să le îmbunătăţească pentru alţii. Şi-atunci Cristina a zis că ea crede că intuiţia acelor persoane le spune că, la un moment dat, vor avea de înfruntat ceva asemănător. Că d-aia sunt aşa dedicaţi unor cauze.

M-am gândit toată ziua la ideea asta şi la faptul că unii oameni sunt determinaţi în anumite direcţii – să ajute, aşa cum pot- tocmai pentru că, în fiinţa lor, e ceva care le spune că la un moment dat vor fi într-o poziţie asemănătoare. M-am gândit la mine şi la o situaţie de sănătate pe care o am şi despre care, înainte să aflu (nu vă faceţi griji, e rezolvabil!), am scris destul de mult în articole. Culmea, prima persoană pe care am sunat-o după ce am aflat că am ce am a fost chiar o persoană despre care scrisesem. Pe subiectul respectiv am bătut moneda şi în print, şi-n online şi parcă, de fiecare dată, cu senzaţia că fac asta pentru că voi avea de-a face cu asta.

E o idee interesantă şi-un gând greu acela că voi, eu, unii dintre noi fac anumite lucruri anticipând că, la un moment dat, cunoştinţele acumulate despre acel subiect îi va salva, poate fizic, poate psihic.

Azi a fost unul dintre momentele în care mi-am dat seama că, poate pe fondul unei tristeţi-răceli care mă păzesc, asemenea subiectelor din cărţile lui Brockmeier, de la care am început toată discuţia, durerea, sub orice formă ar veni ea, e un semnal de alarmă că, dacă eşti atent, drumul care ţi se poate deschide, deşi presărat cu nefericire, o să fie cu adevărat grozav!

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s