Uncategorized

Legitimare

M-am gândit de multe ori că, dacă n-o să mor de bătrâneţe, de vreo boală incurabilă sau de altceva de genul ăsta, spiritul civic va fi cel care îmi va pune capăt zilelor. Am luat multora apărarea prin oraşul ăsta şi continui s-o fac ca şi când mântuirea mea depinde de gesturile astea. În realitate, cred că este important să sari în apărarea celor de lângă tine, când situaţiile o cer, fie că pe oamenii respectivi îi cunoşti, fie că nu.

*

Sunt în Dorobanţi, în staţia lui 282 şi, lângă mine, o femeie, în blugi şi cu geacă de piele, are lângă ea doi copii la vreo 5 şi 7 ani. Sunt ţigani. Aşteptăm cu toţii autobuzul.

O maşină de poliţie de la sectorul 1, dubiţă, opreşte lângă noi. Din ea coboară doi jandarmi care vin, val-vârtej, la femeia de lângă mine şi-i spun:

Tu faci parcări ilegale aici?, întreabă unul, ţanţoş, ca şi când făcuse filajul vieţii lui şi-l prinsese pe cel mai sângeros criminal al lumii.

Nu, răspunde femeia care nu înţelege ce i se întâmplă. Copiii, lângă ea, molfăie covrigi.

Auzi, tu să nu ne iei pe noi cu nu-uri şi mai ştiu eu ce. Jandarmii ridică vocea. Femeia e practic încolţită şi nu ştie cum să reacţioneze. E defensivă şi devine, la rându-i, arţăgoasă.

Ce vreţi de la mine? N-am făcut nimic…

Cine face parcări p-aici?

Nu ştiu, eu aştept autobuzul.

Aştepţi pe naiba…

M-am băgat.

Nu vă supăraţi, zic, am ajuns în staţie odată cu femeia aceasta şi de când stăm aici, de 5 minute, n-a făcut nimic pentru care să-i vorbiţi aşa.

Dar dumneavoastră nu ştiţi cum sunt ăştia…

Doamna e cu copiii şi dumneavoastră veniţi şi o intimidaţi ca şi când aşa e firesc să procedaţi.

Dar dvs. în ce calitate vă băgaţi?

În calitate de martor, zic. Doamna n-a făcut nimic şi dvs. îi vorbiţi de sus şi nu-mi place tonul.

Arătaţi-ne buletinul, zic ei.

Mă legitimez dacă o faceţi şi dvs. De fapt, discuţia cu doamna cam aşa ar fi trebuit să înceapă, cu dvs. spunând cine şi de unde sunteţi.

Doamna şi copiii se uită lung la mine şi nici jandarmii nu-s prea lămuriţi de unde am apărut. Vine şi poliţistul care-i însoţeşte, îmbrăcat în civil, dar cu badge-ul la vedere.

Care-i problema?, întreabă şi el.

Spun toată povestea, spun ce m-a deranjat, abordarea, tonul, intimidarea şi scot buletinul după ce, toţi trei, s-au legitimat. Se uită la el, mi-l dau înapoi. Jandarmii continuă:

Ăştia aşa fac, se folosesc de copii să impresioneze, îi pun să cerşească.

Doar pentru că vedeţi şi situaţii în care cele spuse de dvs. sunt adevărate, nu înseamnă că ăsta e şi cazul de faţă şi cred că ar trebui să fiţi mai atenţi când evaluaţi o situaţie…

Poliţistul în civil le face semn jandarmilor să se ducă la el. Pleacă cu toţii.

Doamna mi-a mulţumit, apoi mi-a spus, aproape în şoaptă:

Ştiţi, eu am mai făcut parcări, dar nu aici, ci la Gara de Nord.

M-a bufnit râsul.

Când a venit autobuzul lor, 182, fetiţa a strigat:

La revedereeeeee…

Anunțuri
Standard

6 gânduri despre „Legitimare

  1. Andreea zice:

    cand parcheaza masinile in spatiu public, parcari neamenajate adica, dar li se iau bani soferilor, un mic ciubuc, de cei care stau prin zona aia. ca sa nu ti-o zgarie, sa aiba grija de ea etc etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s