Uncategorized

Terapia iertării şi-un pic despre cum (cred) că se va schimba presa

În urmă cu 20 de ani, doctorul hawaiian Ihaleakala Hew Len surprindea lumea ştiinţifică.

Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta, la vremea respectivă, cu probleme foarte grave în secţia bolnavilor psihici care comiseseră crime de neimaginat. Violenţa acestor oameni era atât de mare, încât, chiar şi cu cătuşe la mâini şi la picioare, personalul se simţea puternic ameninţat, iar cei mai mulţi psihologi clinicieni obişnuiau să-şi dea demisia la scurt timp după angajare. Numai doctorul Hew Len a reuşit să stea acolo patru ani. După acest timp, pavilionul a fost închis din lipsă de pacienţi.

Partea cea mai interesantă este că, în aceşti ani, dr.Hew Len nu a vorbit cu niciun pacient. Nici măcar nu i-a văzut. „Tot ce a trebuit să fac a fost să lucrez asupra propriei mele persoane„, a declarat ulterior dr. Len. „Dacă vrei să vindeci pe cineva, inclusiv un criminal bolnav psihic, o poţi face vindecându-te pe tine„.

Povestea completă o puteţi citi aici.

*

Povesteam zilele trecute despre motivele care mă determină să nu mai citesc un interviu jurnalistic. Cel mai recent este victimizarea. Întrebări, dar şi răspunsuri care fac referire la România, de exemplu, drept ţara în care reuşeşti cu chiu, cu vai sau ţara din care trebuie să pleci, orice ar fi, pentru că n-are cum să se întâmple ceva bun aici, mă determină să nu (mai) vreau să citesc.

Jurnalismul are o foarte mare putere de influenţă şi cred că această meserie trebuie să se facă cu aceeaşi responsabilitate cu care dr.Len şi-a asumat rolul de a-i vindeca pe pacienţii din spitalul hawaiian. Fac această meserie cu convingerea că oamenii despre care scriu şi ideile pe care le prezint celorlalţi pot să ajute. Jurnalismul este canalul pe care l-am ales ca să încerc să întind o mână de ajutor celor care au nevoie de ea. De obicei, poveştile au dublu sens, îl ajută pe cel care se destăinuie să se vindece, într-un fel, de povara celor povestite şi îl ajută pe cititor prin puterea exemplului. Când redai, cu har şi muncă, o poveste, cuvintele pot vindeca în aceeaşi măsură în care, prost folosite, ne pot pune la pământ.

Cred că jurnalismul va trebui să înceapă, dacă nu o face deja, să opereze şi să atingă oamenii la un alt nivel. Cred că o parte a jurnalismului va deveni din ce în ce mai puţin despre a informa şi din ce în ce mai mult despre a încuraja. Cred că jurnaliştii cu har, cei care există şi cei care vor mai apărea, îşi vor îmbunătăţi stilul, iar cunoştinţele pe care le vor acumula din domenii considerate azi mistice, îi vor ajuta să transmită cu pricepere, cu o mai mare înţelegere şi cu multă dragoste poveşti care să inspire în aşa măsură încât să schimbe, încet-încet, vieţile celor care citesc.

Jurnalismul în care victimizarea, în care drama de dragul dramei predomină, va dispărea pentru că, în esenţă, nimeni nu are nevoie de aşa ceva. Judecata conform căreia oamenii se simt mai bine când văd că povestea altora este mai gravă decât a lor este şi în prezent una falsă, dar cred că, în timp, oamenii îşi vor şi da seama de asta şi va începe să nu-i mai intereseze nici să citească aşa ceva, nici să audă aşa ceva sau, oricum, nu în maniera în care aceste poveşti de viaţă sunt scrise şi spuse azi, în marea lor majoritate.

*

Citesc acum cartea „Mitul bolii psihice” a părintelui Filothei Faros, născut la Pireu în anul 1930. A urmat Facultatea de Ştiinţe Politice, Facultatea de Drept, Facultatea de Teologie şi a făcut studii de Psihologie şi Consiliere Pastorală. Când termin de citit, revin cu observaţii, dar până atunci vă las cu motto-ul acestei lucrări: „Fără duhovnici buni se golesc bisericile, dar se umplu clinicile de psihiatrie.

Cu noi gânduri pe tema credinţei şi a rolului duhovnicilor, data viitoare.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s