Uncategorized

Cum am petrecut sfârşitul lumii

Ştiam că vine pe 21 mai, dar ieri am uitat că suntem în 21 mai. Eram la pensat când cosmeticiana mi-a spus: „Azi e sfârşitul lumii”. M-am panicat. Dacă vine Judecata şi eu n-apuc să-mi egalez sprâncenele şi-ajung la Poarta Purgatoriului cu o sprânceană tufă şi cu cealaltă aranjată? „Maria, să ne grăbim”, i-am zis cu gravitate. Dacă mă ducea puţin capul, îmi notam ziua în mobil şi-i ataşam alarma cea mai zgomotoasă, să mă pregătesc şi eu cumva…

În timpul pensatului nu s-a întâmplat nimic. Ce bine! Dar iată că nepăsarea şi neatenţia m-au făcut să-mi continui ziua la birou: aveam treabă. Să mă prindă Sfârşitul editând şi corectând texte în timp ce mănânc covrigei şi beau Cola, nu ştiu, parcă nu era finalul grandios pe care-l imaginam, dar cred că nici colegii mei nu şi-ar fi dorit asta. Măcar eram împreună, n-am fi crăpat singuri şi cine-a lansat întrebarea: „Oare Jennifer Love Hewitt ne va trece în lumea de dincolo?”, a reuşit să ne ajute nu doar să ne relaxăm, ci s-o aşteptăm pe Jennifer cu entuziasm. Ba chiar, mânaţi de posibila vizită, am pus câţiva covrigei deoparte că poate îi e foame când ajunge şi să nu fim neospitalieri. Între timp, s-a desfăcut o sticlă de vin roşu, am ciocnit în cinstea, poate, a ultimelor clipe şi-am dat pe gât vinul prost. Să fii chemat la Ceruri un pic ameţit e chiar mai bine, trece momentul mai uşor. Dar au trecut orele şi nu s-a întâmplat nimic. Poate nu mai vine? Poate a venit şi-am scăpat?

Seara, pe când beam o bere cu suc de roşii şi condimente împreună cu Oana, în Scarlet, un pub din Centrul Vechi în care intrasem întâmplător, ne-am gândit că poate locul în care suntem e de fapt Arca. Potopul venise şi trecuse şi noi, împreună cu restul lumii din zona Lipscani, scăpaserăm. Proptite în geamul pubului, cu vedere centrală la stradă şi la oamenii care se perindau, ne-am simţit ca Leo în provă când a strigat: I am the king of the world! Oana, prinţesă în prova barului, mai inimoasă, a exclamat: Daţi animalelor fâneţ!

Acum, că am scăpat şi de data asta, am nevoie de un tricou:

Şi, dat fiind că trăim într-o lume în care mai întâi devenim prieteni pe Facebook şi-abia pe urmă în viaţa reală, salvarea de la următorul sfârşit va veni sub forma unui event la care Noe îi va invita numai pe unii:

Elefantul către dinozaur: Ţi-a dat Noe add pe Facebook?

Dinozaurul: Nu.

Elefantul: Naşpa.

Will you be among the chosen ones next time?

Standard

2 gânduri despre „Cum am petrecut sfârşitul lumii

  1. Culmea e ca am discutat destul subiectul inainte si …dupa(nu la initiativa mea). Pe 21 am uitat insa complet sa-mi astept sfarsitul. Il astept rabdatoare pe urmatorul.

    Azi mi-am amintit si de nelipsitul din anii trecuti domn Hancu. Chiar, ce-o mai face, bietul? Si-o fi schimbat adidasii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s