Uncategorized

Dans contemporan şi nu numai

Am fost la dans contemporan după ce n-am mai fost la dans contemporan de peste un an.

Acum un an am mers la cursurile Fundaţiei Calea Victoriei. Profesor a fost Andreea Novac de la CNDB. Ieri am fost la invitaţia Cristinei Bazavan cu ocazia lansării filmului Dancing Dreams (pe care sper să-l văd zilele astea; azi se lansează, de vineri intră în cinematografe). Cristina a vrut să vedem ce înseamnă dansul contemporan ca să înţelegem mai bine efortul copiilor din film de a depăşi bariere mentale şi fizice. Abia după asta urmează dansul…

Dansul contemporan este contemporan nu doar pentru că aparţine zilelor noastre, ci şi pentru că este printre tipurile de dansuri care nu sunt înregimentate tehnic. Dacă la vals, de exemplu, poziţia este una anume şi dansul este cu atât mai valoros cu cât execuţia lui tehnică este mai bine făcută, în dansul contemporan, corpul este un instrument prin care se transmite un mesaj; mesajul este, în dansul contemporan, cel care contează. Mişcarea, încărcată cu emoţie, poate fi executată de orice tip de corp – nu contează înălţimea sau greutatea – atâta timp cât ideea ajunge la public.

Andreea Novac, profesor de dans contemporan la CNDB, ne mai povestea, înainte să începem exerciţiile, că în dansul contemporan, spre deosebire de dansurile de societate, de exemplu, atingerile sunt libere, adică poţi pune mâna pe partenerul tău oriunde, oricum. Corpul e, repet, un mijloc şi viaţa pe care o căpătă e dată prin mesajul de transmis publicului.

Intimitatea care se creează în dansul contemporan se construieşte în timp. Să poţi să priveşti pe cineva sau să poţi atinge pe cineva cu familiaritate şi chiar mai mult de atât necesită timp, răbdare, cunoaştere. Imaginează-ţi că Andreea ne-a pus să creăm această legătură de prima dată, deşi majoritatea eram stăine unele de altele. Să te laşi atins de un necunoscut şi, mai ales, să ai încredere în persoana de lângă tine fără această legătură e un exerciţiu care, pentru mulţi, e inconfortabil şi greu de îndeplinit. Una dintre fetele de ieri nu a putut să ducă exerciţiul la capăt. Atingerea unei persoane necunoscute a fost greu de îndurat.

*

Nu am văzut Dancing Dreams, dar am văzut Pina când eram la Berlin. Legătura dintre cele două filme este coregrafa germană Pina Bausch, care a murit în 2009, dar care a lăsat în urmă Tanztheater-ul, adică combinaţia dintre dans şi teatru. Din fericire, Pina, un film în 3D absolut remarcabil din punct de vedere vizual, va veni în România la TIFF. Bănuiesc că până la finalul anului intră şi-n cinematografele din Bucureşti.

*

Din curiozitate sau poate pentru o experienţă mai autentică în legătură cu înţelegerea filmelor, să mergeţi la cel puţin o oră de dans contemporan ar fi un exerciţiu util. La fel ca meditaţia sau alte practici în care atenţia este canalizată asupra propriei persoane şi-a mediului înconjurător, şi dansul contemporan lucrează, din punctul meu de vedere, cu aceleaşi elemente: concentrarea (awareness), exersarea atenţiei, îmbunătăţirea percepţiilor, identificarea gândurilor şi emoţiilor proprii şi înţelegerea cauzelor interioare care le generează. Şi-ar mai fi…

Dacă vezi vreunul dintre filme sau pe amândouă, să-mi scrii. Sunt curioasă cum ţi s-au părut.

*

Dacă vrei să încerci dansul contemporan, pe 11 iunie Fundaţia Calea Victoriei organizează un curs intensiv de 3 ore cu pauză de 30 de minute sub îndrumarea Andreei Novac. Preţul e 100 RON si merită, te asigur.

*

Am mai scris despre experienţele pe care le-am avut cu dansul contemporan aici şi aici.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s