Uncategorized

Marşul Diversităţii 2011

M-am dus la Marşul Diversităţii pentru al treilea an consecutiv. De fiecare dată m-am dus, aşa cum îi spune numele, pentru susţinerea diversităţii pentru că, fără să ne dăm poate seama, interacţiunile pe care le avem în fiecare zi sunt, din punctul meu de vedere, gestionări ale propriilor noastre personalităţi în raport cu personalităţile celor din jurul nostru. Aceasta este cea mai elocventă prezenţă a diversităţii în vieţile noastre: felul diferit de-a fi al celor din jur şi faptul că să trăim în armonie cu ei presupune înţelegerea şi a acestor diferenţe.

Explicată astfel, diversitatea nu mai este vreo mare chestie şi dacă aşa vi se va părea şi vouă, cred că asta este şi esenţa. Aceea de a vedea că, în definitiv, persoanele care aparţin minorităţii gay au în componenţa existenţei lor un atribut pe care alţii nu-l au tot aşa cum mie s-ar putea să-mi placă să mănânc picant, iar ţie dulce. Această diferenţă ţine de preferinţele personale şi, în esenţă, nu afectează nicicum ceea ce, la nivel individual, trăim.

M-am dus la Marşul Diversităţii ca să responsabilizez, prin prezenţă, felul în care colegii de breaslă relatează acest eveniment, cel mai adesea incorect, părtinitor, superficial. Ca în fiecare an, l-am văzut acolo pe Mircea Toma şi, anul ăsta pentru prima dată, pe Ioana Lupea, fost redactor-şef la EVZ, actualmente moderator al emisiunii duminicale „7 din 7” la TVR Info.

Ioana Lupea în centrul pozei în bluza cu guler arhitectural. Era foarte mişto îmbrăcată, îmi pare rău că n-am prins-o cu totul

Înainte de începerea marşului, B1 TV în dialog cu un travestit (ceea ce nu înseamnă că tipul era şi gay)

La marş au fost în jur de 4-5 băieţi travestiţi care vizual luau thuder-ul tuturor celorlalţi participanţi. Presa, aşa cum mă aşteptam, a sărit să vorbească cu ei, să le facă poze şi sunt sigură că, la televizor, felul în care marşul a fost ilustrat a arătat cam ca în poza mea.

O dovadă că fotografii roiau în jurul apariţiilor exotice

Mă deranjează lipsa de echilibru şi onestitate în redarea evenimentelor de genul acesta. Când, din poziţia de jurnalist, singurul tău scop e să prezinţi subiectul astfel încât să excite slaba judecată a celor care din lipsă de educaţie, neştiinţă sau nepăsare, nu încearcă să privească, în adâncime, situaţia, te faci vinovat de perpetuarea animozităţilor.

Unii oameni nu-i displac pe cei din comunitatea gay pentru că ar cunoaşte pe cineva din această comunitate sau pentru că ar fi avut vreo experienţă cu aceşti oameni; îi displac pe baza unor prejudecăţi alimentate şi de către presa scrisă şi televizată. Atitudinea poate fi educată prin ilustrarea corectă a unor fenomene şi ăsta este unul dintre cazurile regretabile în care asta nu se întâmplă.

Reportera de la Digi TV, care mi-a pus câteva întrebări, este exemplul perfect al felului în care se redă un eveniment ca ăsta. De pildă, deşi i-am spus de la început că-s hetero, întrebările, pe care le-aş fi considerat idioate şi dacă erau adresate unui gay, au fost: „Ce părere au părinţii tăi de orientarea ta sexuală?” şi „Cum e să fii gay în România?”

La Marş au participat maxim 200 de persoane dintre care mulţi erau de la Ambasada Britanică, mulţi erau forţe de ordine, mulţi erau susţinători, unii erau amabasadori ai UK, SUA, Suedia, Cehia şi Ungaria şi, cei rămaşi, membri ai comunităţii. Contraofensiva Noii Drepte a fost la fel de slabă ieri dimineaţă. La televizor cred că am numărat vreo 30 de oameni. Că românii sunt pasivi în privinţa ieşirii în stradă a fost demonstrată încă o dată ieri. Cultural vorbind nu cred că avem în sânge marşul stradal ca formă democratică de exprimare a poziţiilor pe care le avem legate de una şi de alta. Asta nu e valabil doar în legătură cu Marşul Diversităţii, ci cu orice fel de subiect socio-politic.

La Casa Poporului, în balcon, parlamentarii români erau în pauză. De acolo priveau ce se întâmplă la marş. Imaginea mi se pare sugestivă pentru că surprinde o realitate cotidiană: cam atât de mare este distanţa dintre politicienii români şi societatea pe care o guvernează. Dintr-un balcon fictiv privesc mereu deasupra tuturor şi-şi imaginează ce ar trebui să facă ori dacă ar trebui să facă ceva. Aceasta a fost imaginea mea preferată de ieri pentru că mi s-a părut atât de reprezentativă. Asta nu înseamnă că mi-a plăcut.

Paul Duncă, actor, mi s-a părut cea mai amuzantă apariţie de ieri. În outfit de jucător de fotbal american, Paul era pregătit pentru orice fel de schemă periculoasă. Dacă vreun placaj l-ar fi luat prin surprindere, i-ar fi făcut cu brio faţă.

Ieri am avut o discuţie mai amplă pe tema strategiei comunităţii de-a se face auzită. O să redau aici lucrurile pe care le-am spus şi care mi s-au răspuns aşa cum le-am scris pe Facebook.

Eu: „o sa fac putin pe avocata diavolului ca sa spun urmatoarele (cred ca le-am mai spus zilele trecute): 1. nu poti sa faci o schimbare la nivel de mentalitate cand un eveniment de genul astuia are loc o data pe an; 2. nu poti sa schimbi o mentalitate cand saptamana diversitatii trece aproape neobservata si cand marsul, care dureaza maxim o ora, este atat de blindat cu politisti ca practic, din nou, trece neobservat 3. nu poti miza pe schimbare cand nu exista o voce publica credibila care sa aiba rabdarea sa vorbeasca despre subiectul diversitatii – nu neaparat al comunitatii gay 4. nu poti miza pe schimbare cand tot ce se vede la tv si-n presa sunt, in esenta, si o spun fara niciun fel de judecata de valoare, niste paparude, oameni saraci cu duhul, adica persoane care, chiar apartinand comunitatii, nu au prezenta publica necesara a.i. sa fie crezuti de restul 5. m-as reintoarce, in final, la lipsa de strategie si de vizibilitate a comunitatii. Cred ca lumea va continua sa priveasca situatia gresit nu pentru ca sunt neaparat incuiati sau nu sunt dispusi sa asculte despre ce e vorba, ci pentru ca felul in care e reprezentata public povestea ori lipseste cu desavarsire, ori nu este asumata in mod constant si atunci se uita despre ce e vorba.”

Răspuns: „Suntem perfect de acord. Avem nevoie de lideri adevarati, o politica de imagine si, cel mai mult, sa scapam de povestea cu marsul izolat. In acest moment, Marsul Diversitatii e ca si Gala Uniter. Am putea sa-l facem in studio la TVR. Nimeni nu poate sa asiste public si tot ce se vede, se vede la TV. Deformat, evident!”

Eu: „Florin Buhuceanu e un tip coerent, imi place mult de el. Insa nu stiu care este strategia Accept pe termen lung si ma refer la ei ca la reprezentantii comunitatii. Adica nu poti sa ceri in Ro, deocamdata, parteneriatul civil cand tu nu poti face un mars al diversitatii fara politie in nr dublu fata de participanti. E ilogic.”

Răspuns: „Stiu f bine cum e. Sunt multi. Poate mai multi decat procentul statistic. Dar nu se implica. In cultura pentru le e frica sa-si piarda audienta, in politica pentru ca e un tabu (noi n-avem cultura politica LGBT desi un procent de 10% dintre votati ar merita un astfel de program) si tot asa.”

Anul ăsta, Accept a încercat schimbarea traseului marşului însă nu i-a fpst aprobată cererea. Vorbeam şi cu Alex, cu care am fost la marş, şi agream, aşa cum poate au gândit mulţi, că termenul „marş” este negativ pentru un asemenea eveniment şi dă senzaţia de încrâncenare şi că povestea asta ar trebui prezentată sub forma unui party în aer liber care să dureze o zi, fără poliţie, fără discuţii absurde la tv, să fie un prilej de sărbătoare şi voie-bună, aşa cum se întâmplă în alte ţări şi aşa cum a spus şi ambasadorul Suediei în România: că la anul speră să se distreze o zi întreagă la o petrecere a comunităţii gay.

Anul acesta se împlinesc 10 ani de la abrogarea legii 200, care incrimina penal relaţiile homosexuale.

Până atunci, minte şi solidaritate între oameni!

Later edit: La finalul postului de aici – http://bit.ly/iCALTj – sunt semnalate incidente care au avut loc ieri, după marş. În comentarii găsiţi mai multe mărturii. It is heartbreaking!

Ştiri Gay scrie, pe bună dreptate, că: „StiriGay Ro scrie: „Din punctul nostru de vedere presa ar trebui sa studieze inainte ce inseamna un mars al comunitatii LGBT. Ar trebui sa vada dincolo de titluri care vand, de expresii homofobe sau de bani capatati. A fi discriminat in tara ta si imposibilitatea de a putea spune asta in gura mare transforma intr-una dintre cele mai corupte forte ale acestei tari. Nu va intrebati de ce nu va citeste lumea ci intrebati-va ce inseamna a fi jurnalist.”

Idei de Gay arată cum a prezentat Realitatea TV Marşul Diversităţii. Ca o mare varză cu carne, cum altfel?

Standard

12 gânduri despre „Marşul Diversităţii 2011

  1. Vasile Porumbaru zice:

    Sambata am ramas tot in Buc unde am participat si la marsul diversitatii tot din cadrul Gay Fest, insa ceea ce ma indicant fiind prima oara cand particip, este ca inca in 2011 exista acte de galonie,violenta asa din senin fara dialog,fara argumente solide si chiar am fost martor la 2 intamplari de acest gen, unul minor care s-a rezolvat de fortele de oradine si altu unde a trebuit sa fug
    Eu unde a trebuit sa fug era cel dupa mas unde am plecat cu inca 3 participanti si spre unirii erau asa 4-5 tipi 2 s-au dat jos din masina, eu eram in fata cu un alt participant si vorbeam una alta dar cei 2 care erau in spate au fost victime ale violentelor asa direct,nu exista legi?cei de la extrema dreapta fara violenta nu se pot manifesta???????

  2. La Palatul Parlamentului, acolo la balcon era Convenția Națională a Organizației de Tineret a PDL, nu erau parlamentari.

  3. Andreea zice:

    am inteles IDG. multumesc pentru comentariu. oricum, observatia mea legata de politicieni ramane valabila.

  4. Andreea zice:

    nae, ceea ce tu faci e sa arunci foc pe paie in mod incorct. ceea ce articolul spune este ca poate ca pedofilia e orientare sexuala, dar abuzul nu este incurajat, deci singura optiune pentru cei care sunt atrasi de copii este abstinenta. in mod eronat, amsteci grav oalele. dar nu esti primul…

    in alta ordine de idei, nu trebuie sa fi pedofil ca sa fi nesimtit si sa abuzezi copii. avem atatea cazuri si printre barbati hetero, si printre femei hetero care fac asta, tati de familie, mame, profesori etc.

    si-apoi, din tot ce-am scris, tu ai extras ce te macina pe tine, desi nicio clipa n-am punctat homosexualitatea ca subiect principal al articolului, ci diversitatea.

    dar unde-i noapte, noapte va ramane…

  5. nae zice:

    andreea, ceea ce fac eu este sa arat tocmai diversitatea de opinii.
    eu arunc paie pe flacari, tu arunci paiete flamboaiante, poftim.
    iar cand pornesti de la subiectul homosexualitatii ca sa vorbesti despre diversitate, nu trebuie sa ti se para surprinzatoare o referire la homosexualitate (de fapt, la pedofilie).

    si nu amestec lucrurile.
    si propaganda homo a avut nevoie de o opinie medicala favorabila pentru a prinde avant si priza la populatie.
    „dezincriminarea” medicala a homosexualitatii echivaleaza cu astfel de pozitii tot mai ferme ale specialistilor, ca pedofilia nu este o boala mintala, ci o orientare sexuala in sine.

    insa ramane problema abuzurilor, nu?
    tocmai, ca exista opinii medicale ca relatiile sexuale cu copii, cu prepuberi, nu sunt, in sine, daunatoare.
    vezi si pederastia, relatia dintre un barbat si un baietel, forma antica de homosexualitate greceasca.
    asta era, de fapt, singura acceptata in societatea respectiva.

    o culegere consistenta de astfel de opinii o sa gasesti in Journal Of Homosexuality:
    http://www.informaworld.com/smpp/title~db=all~content=g904834883
    (ramane sa-ti lamuresti singura cum, de ce, prin ce mecanism a fost posibil ca o publicatie gay sa publice texte de propaganda pedofila.)

    vorbeam de dezincriminarea medicala a pedofiliei.
    mai jos ai un scurt text, scris de un psihiatru implicat in eliminarea homosexualitatii din randul bolilor mintale, care descrie ca algoritmul respectiv, aplicabil pedofiliei, duce la acelasi rezultat profesional: nici pedofilia nu este o boala mintala, asa cum nici homosexualitatea nu este, pe aceleasi criterii.

    http://www2.hu-berlin.de/sexology/BIB/pedophilia.htm

    am scris cam mult, dar vreau sa-ti arat ca, unde este acum noapte, se poate face destul de usor lumina, cu putina lectura facuta obiectiv.

    (despre incidenta cazurilor de pedofilie in randul homosexualilor si heterosexualilor, poate cu alta ocazie.)

  6. nae zice:

    si la mine este vizibil, insa are mentiunea „Your comment is awaiting moderation.”.
    ceea ce m-a facut sa cred ca nu este aprobat si nici publicat.
    daca nu e asa, daca e o eroare tehnica, scuze.

  7. Andreea zice:

    a intrat automat in pending, nu stiu de ce. am citit ce ai scris, nu pot fi, la nivel de intuitie, de acord cu argumentele tale pentru ca uman vorbind eu nu pot sa rationez homosexualitatea pe acelasi picior de egalitate cu pedofilia. raspunsul meu la incercarile societatii stiintifice de-a ‘vindeca’ homosexualitatea e articolul asta. intamplator l-am citit azi: http://healthland.time.com/2011/06/08/the-sissy-boy-experiment-why-gender-related-cases-call-for-scientists-humility/.

    am foarte multi prieteni gay, sunt unii dintre cei mai inteligenti si frumosi, sufleteste, oameni pe care i-ai putea intalni si cred ca tu esti intr-o judecata de eroare pentru ca, personal, n-ai niciun fel de treaba cu comunitatea sau n-ai intalnit vreun gay (oricum, nu unul despre care sa stii ca e gay) astfel incat sa vezi ca acest aspect nu conteaza deloc pentru viata cotidiana a cuiva.

    determinarea ta de a-mi demonstra ca e in neregula sa fii gay mi se pare o eroare de judecata.

    voi citi articolele recomandate, dar as vrea, te rog, sa oprim discutia aici.

    merci.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s