Uncategorized

Sinistroşenia lui Bret Easton Ellis

Bret Easton Ellis şi diferenţa greu de făcut între realitate şi ficţiune

Cărţile lui Bret Easton Ellis sunt creepy. Ştii senzaţia aia când mergi pe stradă după vreo petrecere la care ai băut un pic prea mult şi crezi că te urmăreşte cineva? Aşa te fac cărţile lui Ellis să te simţi. Chiar şi când eşti sober. Şi asta e grav. Cam atât de bine scrie…

Când am citit prin clasa a 9-a American Psycho am crezut că e doar un fel de-a scrie a lui Ellis şi puteam să jur chiar că între Patrick Bateman şi autor nu-i nicio diferenţă, că-s una şi aceeaşi persoană. Pentru că scrie la persoana I, faptul că ajungi să confunzi personajul cu autorul nu-i vreo surpriză mai ales că, dacă îl urmăreşti pe Ellis pe Twitter, de exemplu, e la fel de pasionat de muzică precum personajele lui: vorbeşte despre trupe, interpreţi, albume, deci ce-ar urma după asta decât să tragă nişte coca, să bea vreo 2 litri de şampanie, poate să omoare pe cineva.

Bret Easton Ellis locuieşte în Los Angeles şi romanele lui vorbesc despre cei avuţi şi petrecăreţi, despre parveniţi şi drumul lor încurcat spre a obţine ce-şi doresc. Ce face Ellis şi face foarte bine e că personajele lui sunt profunde fără a fi profunde. Cum să vă explic? Personajele lui Ellis par că n-au personalitate şi chiar dacă ar avea, n-ar conta în cărţile lui pentru că în cărţile lui toţi se dau altceva decât sunt pentru că în mediile în care se învârt toţi vor să fie cu o treaptă mai sus social decât sunt deja. Personajele lui Ellis n-au esenţă, dar cumva sunt atât de pline, atât de uşor de vizualizat, recognoscibile, ieri s-a întâmplat să citesc o parte din carte la Madame Pogany şi-n Floreasca, zona în care locuiesc, sunt personaje de tipul celor lui Ellis: puşi la punct vestimentar, lipsiţi de expresivitate facială, maniere impecabile, foate mulţi bani, dar energia lor transmite ceva putred. Sau nu trasmite nimic.

Bret Easton Ellis scrie sinistru. Senzaţia că o să ţi se întâmple şi ţie ceva e aşa de prezentă că face parte din talentul scriitoricesc al autorului. Ellis este un scriitor de atmosferă, evident pe personajele lui mereu drogate şi băute nu se prea poate baza, însă mediul în care trăiesc ele şi felul în care interacţionează, şi intriga complicată, şi sexul violent, şi acel-ceva-din-umbră care pândeşte şi, revin, povestirea la persoana I sunt elemente care te pot epuiza nervos dacă n-ai dormit bine în noaptea precedentă, dacă eşti mahmur, dacă, pur şi simplu, zenul nu-i cu tine.

Imperial Bedrooms e ultimul roman al lui Ellis şi, într-un fel, e continuarea lui Less Than Zero, primul lui roman cu care a dat lovitura pe când avea 23-24 de ani. Gaşca de personaje e în Imperial Bedrooms aceeaşi din Less Than Zero doar că 25 de ani mai târziu.

Cartea am comandat-o de pe bookdepository.co.uk.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Sinistroşenia lui Bret Easton Ellis

  1. Cu siguranta m-ai facut curioasa si o sa citesc cartile lui. Pana acum nu am facut-o, doar am vazut American Psycho and indeed it made an impact, asadar, cu cartea va avea cu atat mai mult.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s