Uncategorized

Meditaţia, fitness pentru minte

Mintea noastră este „plecată” minim 47% din timpul în care suntem treji. Pare greu de crezut, dar studii recente ale Universităţii Harvard au demonstrat că avem tendinţa să fim atenţi la altceva decât la activitatea întreprinsă la un anumit moment. Lipsa de concentrare este una dintre principalele surse de nefericire. Cercetătorii oferă un remediu ieftin şi cu multiple efecte pozitive, meditaţia.

În cartierul Rahova, pe strada Fabrica de Chibrituri, la numărul 16, o casă albă, cu două etaje, face notă discordantă cu clădirile din jur. Gardul care o împrejmuieşte are trei intrări. Orice clanţă am apăsa, toate porţile se vor deschide. Fiecare e liber să aleagă drumul cu care se simte bine, chiar şi când este vorba despre un lucru banal ca locul prin care intrăm într-o curte. În dreapta clădirii, treptele duc spre o uşă lângă care, pe perete, este o plăcuţă pe care scrie Centrul Seeds for Happiness (n.red. seminţe pentru fericire). Timp de nouă zile, aici are loc retreat-ul (n.red. retragerea) de meditaţie urbană sub îndrumarea lui Bill Karelis. „Retragerea” este o ocazie de a pune deoparte grijile şi tumultul vieţii pentru a fi, o vreme, doar cu noi înşine. Să participăm la o „retragere” înseamnă să ne oferim timp pentru a ne (re)descoperi, pentru a înţelege mai bine cine suntem, cum relaţionăm cu lumea care ne înconjoară şi cum ne putem apropia de o viaţă fără suferinţă.

Locul are trei încăperi. În prima este recepţia, unde ne lăsăm haina şi pantofii, în a doua este spaţiul de meditaţie şi în a treia este biblioteca. Atmosfera este primitoare şi senzaţia de deconectare şi liniştire este aproape instantanee. Centrul a fost deschis în martie 2009 de Mihai Popa Radu. Prima sa interacţiune cu meditaţia a fost în 2006, când l-a cunoscut pe Bill Karelis la workshop-ul pe care îl ţinea în Bucureşti. „L-am invitat pe Bill şi pe soţia lui, Brigitta, să locuiască în casa mea şi-a soţiei mele. În 2007, Bill a revenit în Bucureşti, însă experienţa a fost cumplită fiindcă locul în care avea loc workshop-ul era plin de praf, nu era aer condiţionat, iar tramvaiele zdrăngăneau în dreptul ferestrei. Ce se întâmpla era prea frumos şi benefic să se petreacă în acel mediu. Atunci mi-a venit ideea Centrului”, îşi aminteşte Mihai. A ales budismul ca sistem după care să-şi ghideze existenţa pentru că „ani buni am încercat să găsesc răspunsurile în contextul socio-religios în care mă născusem, dar cu care, în cele din urmă, n-am rezonat. Budismul m-a atras pentru că nu impune nimic. E o metaforă foarte frumoasă atribuită lui Buddha: <dacă atunci când cumpărăm aur, îl supunem la teste ca să ne asigurăm că este de bună calitate, când este vorba despre o învăţătură, trebuie să fim cu mult mai atenţi, pentru că ne poate influenţa viaţa în ansamblul ei.> De aceea, budismul ne încurajează să cercetăm, să gândim şi abia pe urmă să credem, nu în cineva sau în ceva, ci în propria viziune.”

Sala de meditaţie este despărţită de recepţie şi de bibliotecă prin uşi glisante. În partea din spate a camerei, locul de meditaţie a lui Bill Karelis este deja pregătit: o pernă mare, un pahar cu apă şi unul cu ceai, trei statuete, de diferite mărimi, care îl înfăţişează pe Buddha, o lumânare, o măsuţă pe care este un ghiveci cu flori, un ceas de mână, o pereche de ochelari de vedere, un aparat de înregistrat vocea şi un bol mic din metal. Cursanţii îşi pregătesc locurile de meditaţie pe măsură ce vin. În fiecare dintre cele 9 zile, numărul lor variază între 10 şi 15. Iau una, două sau trei perne şi se aşează pe ele, faţă în faţă cu Bill. Unul dintre cele mai importante aspecte în postura pentru meditaţie este să ţinem spatele drept. Poziţia înălţată a triunchiului este primul pas spre (re)dobândirea sentimentului de demnitate personală. Oamenii care vin la „retragere” sunt de toate vârstele şi provin din toate domeniile. Majoritatea vine direct de la serviciu aşa că e îmbrăcată în haine casual-smart şi office. Dar asta nu contează pentru că meditaţia este fitness pentru minte, nu pentru trup. Întâlnirea durează două ore şi jumătate în cursul săptămânii şi toată ziua sâmbăta şi duminica. În acest timp, au loc sesiuni de meditaţie şi discuţii pe diverse teme.

La semnalul lui Bill, toată lumea focalizează un punct din spaţiu şi lasă privirea să cadă difuză asupra acestuia. „Meditaţia este despre a face nimic cu obiectivul de a întrerupe viteza şi agresivitatea noastră obişnuite, de a încetini ritmul şi de a deveni prieteni cu noi înşine. Adesea, ne comportăm într-o manieră confuză şi agresivă şi, câteodată, ceea ce ni se întâmplă sunt consecinţe ale acţiunilor noastre de care, poate, nici nu ne dăm seama. Fără să cunoaştem psihologia minţii noastre, avem o relaţie dificilă şi cu noi înşine, şi cu lumea exterioară. Aşa că e foarte posibil să continuăm să perpetuăm tiparele negative fiindcă nu realizăm cauzele confuziei şi agresivităţii. Cu acest tip de ceaţă între noi şi consecinţele acţiunilor noastre, se poate spune că ne alienăm de noi înşine şi nu suntem conştienţi de ceea ce facem sau de starea de minte pe care o avem”, explică Bill Karelis.

Are o faţă luminoasă, blândă, cu ochi căprui şi păr grizonat. Gura, încadrată de o mustaţă scurtă, se mişcă încet, iar tonul vocii este scăzut şi cald. Vorbeşte în limba engleză. Pronunţă cuvintele rar şi clar pentru ca ideile pe care le transmite să reflecte, corect, mesajul prelegerii sale. Are în jur de 60 de ani, dar a descoperit budismul la 19. Bill vorbeşte de aceeaşi senzaţie de insatisfacţie legată de propria viaţă, care l-a determinat să caute răspunsuri. „Iniţial am citit cărţi. Am căutat şi am tot căutat până am găsit un alt stil de viaţă cu o practică asociată. Cred că practica a fost elementul cheie care m-a atras. Nu e vorba despre un sistem de gândire pe care să-l înţelegi la nivel intelectual şi atât, deşi şi asta e necesar. E vorba despre lucruri pe care cineva le poate face ca să se uite la propria minte, să corecteze tendinţa de a se uita în afara sa după sursele problemelor. Am început să practic meditaţia aşa cum credeam că se sugerează în cărţile pe care le citeam. Budismul mi s-a părut abordabil şi pentru că sunt profesori, maeştri care trăiesc, exemple ale tradiţiei care vieţuiesc după cum predică şi care au venit în cultura vestică, au învăţat engleza şi au început să le arate şi celorlalţi despre ce este vorba. Am simţit nevoia să profit de acest moment, am simţit că ar fi bine pentru mine dacă aş face asta.”

Bill practică şi predă meditaţia cu ochii deschişi chiar dacă, pentru mulţi, este dificil de realizat pentru că li se pare că nu se pot rupe de realitatea din jur şi nu se pot concentra. Motivul este că, prin meditaţie, nu trebuie să existe o discontinuitate între cel care meditează şi lume, aşa cum s-ar întâmpla prin închiderea ochilor. În meditaţia cu ochii deschişi nu avem cum să ne eschivăm de ceea ce este în jur, există o percepţie clară a gândurilor şi a emoţiilor. În viaţa cotidiană, tendinţa este să ne ferim privirea când ceva nu ne convine. „Meditaţia ne provoacă să ne uităm la noi înşine. Disconfortul care intervine nu este de ordin fizic, deşi există şi acesta, cauzat de şederea îndelungată în poziţii cu care nu suntem obişnuiţi. Provocările sunt mai ales la nivelul minţii”, spune Bill.

Când cele 20 de minute s-au încheiat, Bill loveşte micul bol de metal pentru a anunţa acest lucru. Participanţii se ridică în picioare, se aşează în cerc şi încep să meargă unul după altul. Meditaţia cu ochii deschişi continuă. Bill loveşte, din nou, bolul de metal şi intră în cerc, alături de ceilalţi. „Nu există un fel corect de-a medita aşa cum nu există un fel greşit. Însă există tehnici şi pe acestea le putem face în mod corect sau greşit. Aici putem profita de feedback-ul celor mai experimentaţi şi al instructorilor. Nu există un moment potrivit în care să ne apucăm de meditaţie. În orice moment în care cineva se simte pregătit să facă asta înseamnă că e pregătit. Nu e vorba despre a avea o stare anume a minţii sau o pregătire prealabilă. Ar putea fi vorba de instinct, ar putea veni din investigaţie intelectuală, dintr-un sentiment de încredere sau dintr-unul de neîncredere. Nu există vreo regulă”, spune Bill.

După ce a învăţat de unul singur timp de 3 ani, Bill s-a dus să vorbească cu cel care a şi devenit profesorul lui, Chögyam Trungpa Rinpoche. A fost foarte impresionat de acesta aşa că a călătorit cu el 6 luni în locurile în care el vorbea. „Pentru mine, a fost persoana ideală. Era iluminat. Dacă întrebi pe oricine din comunitatea budistă sau din comunitatea vestică despre asta, îţi va spune acelaşi lucru”, povesteşte Bill. Chögyam Trungpa Rinpoche (n.red. n.1939 – m.1987) a fost un maestru al budismului tibetan şi unul dintre cei care a răspândit învăţăturile budiste în lumea vestică. Bill completează: „Nu trebuie să fim budişti ca să fim persoane bune. Fiecare tradiţie produce oameni buni. Lumea este mare şi nu ştim ce-i în fiecare colţ al ei aşa că oameni luminaţi pot fi oriunde. Chiar şi-n Papua Noua Guinee.”

Arnold Toynbee, istoric britanic, scria că unul dintre cele mai importante evenimente ale secolului 20, dacă nu cel mai important, este răspândirea învăţăturii budiste în lumea vestică. Bill Karelis crede că România este un teren fertil pentru practica meditaţiei şi de aceea, începând cu 2006, a venit aici în fiecare an. „Nu sunt familiar cu cultura, însă îmi place caracterul oamenilor. E un fel de forţă interioară a oamenilor de aici care, câteodată, nu-s conştienţi de asta. Ba chiar este o subliniere a gradului de denigrare şi sărăcie care există, de fapt, peste tot în lume. Văd o lumină în oamenii pe care-i întâlnesc aici, care mă impresionează. Dacă fiecare dintre noi ar găsi această strălucire, la nivel individual sau colectiv, şi ar aduce-o la suprafaţă, ar putea fi ceva extraordinar. Cred că recuperarea culturală şi economică se poate face în România şi sunt interesat de acest potenţial care e foarte mare.”

Mihai Popa Radu a creat Centrul care-l găzduieşte pe Bill pentru că simte că oamenii şi-au pierdut capacitatea de-a trăi în prezent: „Pentru a ne bucura de viaţă e nevoie de mai mult decât să atingem succesul promovat de Occident prin bunăstarea materială. Ce obţinem din exterior e doar fericire tranzitorie. Transformările profunde apar când ne confruntăm cu o formă sau alta de suferinţă care vine din lucruri banale ca senzaţia de insatisfacţie. Transformarea începe când suferinţa creează o dorinţă puternică de a ne scoate din starea de disconfort. Şi asta e greu pentru că necesită efort.”

După cele 10 minute de meditaţie în mişcare, Bill anunţă, prin lovirea aceluiaşi bol de metal, ultima sesiune de 20 de minute de meditaţie aşezată, care reia practica de la începutul şedinţei. Când timpul expiră, are loc o pauză de 10 minute, apoi ultima oră este dedicată unei prelegeri şi discuţiilor libere. Cum rămânem dedicaţi propriilor persoane, cum ne confruntăm cu obstacolele, cum scăpăm de controlul egoului sau cum comunicăm eficient sunt câteva dintre temele propuse.

Baza de date a Centrului Seeds for Happiness numără aproximativ 700 de înscrişi, însă doar între 50 şi 80 de oameni vin măcar de 4-5 ori pe an la Centru. Din ce în ce mai mulţi vin cel puţin o dată, să vadă despre ce este vorba. „Evoluţia spirituală nu poate fi impusă, deci nici noi nu încercăm să facem asta. Budismul n-are nicio componentă misionară de tipul ştiu eu ce-i mai bine pentru tine. E responsabilitatea fiecăruia să testeze şi să spună rezonează cu mine sau nu”, crede Mihai.

Cercetători de la Massachusetts General Hospital, care aparţine de Universitatea Harvard, au publicat la începutul acestui an unul dintre numeroasele studii despre efectele măsurabile ale meditaţiei. După un program de 8 săptămâni la care au participat 16 voluntari, Sara Lazar, psiholog şi coordonator al experimentului, a spus: „Chiar dacă meditaţia este asociată cu senzaţia de pace şi relaxare fizică, practicanţii au declarat că meditaţia oferă şi beneficii cognitive şi psihologice care se menţin pe durata întregii zile.” Schimbările, în bine, măsurabile la nivelul creierului au fost asociate cu memoria, stima de sine, empatia şi creşterea rezistenţei la stres.

Articol publicat în Tabu de iunie, 2011. Drepturile de publicare aparţin revistei.

 

 

Standard

Un gând despre „Meditaţia, fitness pentru minte

  1. Pingback: Meditaţia, fitness pentru minte | Feeder

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s