Uncategorized

Artiştii geniali mor devreme. Şi noi suntem ok cu asta

Amy Winehouse, într-o ipostază care zicea „totul e bine”

Dacă eşti artist genial şi neînţeles care pompează cocktailuri de droguri şi bea alcool cu găleata, e ok, lumea se aşteaptă să mori mai repede decât ceilalţi. Faptul că eşti dependent de una, de alta nici nu pare să mai conteze – hei, ăştia-s artiştii – pare să fie opinia majorităţii. „Ce contează că mor la 30 de ani?” Sau „băi, ăsta măcar a lăsat ceva în urmă; decât să trăieşti mult şi prost mai bine puţin şi bine„.

Eu zic: la naiba cu viziunea asta! O fată de 27 de ani, artistă sau nu, a murit şi asta e naşpa oricum te-ai uita la situaţie. La fel cum e nasol de fiecare dată când moare cineva tânăr şi asta bănuiesc că se întâmplă des, adică în fiecare zi, dar Amy avea notorietate aşa că de ea mă leg.

Bun, deci ziceţi că e trist, dar na, era previzibil, şi legenda o să trăiască, muzica ei o să trăiască, a câştigat Grammy-uri, a creat tendinţe, a lansat colecţii. Şi la ce-i mai folosesc toate astea? Sau la ce i-au folosit cât era în viaţă dacă se simţea al naibii de mizerabil? Bănuiesc că nu era out of this world când consuma diverse pentru că se simţea minunat. Acum, să fiu cinstită, n-am consumat droguri – prizat, băgat în vene- ca să ştiu cum e şi nici n-am turnat alcool în mine cu pâlnia, dar experienţele celor pe care îi cunosc stau mărturie că, în majoritatea cazurilor, dependenţa e o boală şi nefericirea o stare de spirit care poate să fie fatală.

Eu mă bucur că lumea e veselă că the legacy of Amy remains, dar în lumina stării în care apărea în ultima perioadă, pe mine mă întristează că era o fată tristă. Şi bolnavă! Căzusem de acord în paragraful anterior că dependenţa e boală, d-aia zic. Dacă nu e, accept păreri contrarii.

Dacă eşti genial şi drogat, eşti bad to the bone, imaginea perfectă a lui sex, drugs and rock and roll, lumea o să se închine la tine cu două mâini. Dacă eşti un drogat negenial, eşti doar un loser, sorry, n-o zic eu, o zic alţii. Dar oricum ai fi, să fi dependent înseamnă că tu şi autocontrolul nu sunteţi cei mai buni prieteni şi că, genial au ba, sunt şanse s-o termini cu viaţa mai repede. Ceea ce e păcat! Să mori cât eşti tânăr cu perspective e aiurea. Să mori la 27 de ani cu careiră în spate e la fel de naşpa cu să mori la aceeaşi vârstă fără niciun fel de istorie personală consistentă. Asta nu înseamnă că ai fi rămas un ratat fără niciun soi de realizări. Sunt oameni care ne plac, artişti na, care au reuşit după 30, după 40, după 50 de ani să fie cunoscuţi.

Doar pentru că unii s-ar putea să nu facă nimic notbail cu viaţa lor, nu-nseamnă că-s în plus şi că trăiesc degeaba. Pentru unii, ei ÎNSEAMNĂ cineva. Aşa cum toţi suntem cineva pentru altcineva. Şi Amy ar fi trebuit să audă asta mai des: că e importantă pentru cineva.

 

Standard

5 gânduri despre „Artiştii geniali mor devreme. Şi noi suntem ok cu asta

  1. ion zice:

    nu cred ca-i cineva ok cu asta. nu cred ca cineva se bucura de moartea lui amy. poate doar casa de discuri.

  2. Andreea zice:

    nu era vorba de bucurie. era vorba de relaxarea cu care vedem moartea acestor oameni care ‘au murit devreme, dar au lasat ceva in urma, deci e ok ca n-au trait mult si prost, ci putin si cu folos’. iar drogurile si alcoolul le privim ca pe un soi de rutina d-asta de comportament cand vine vb de oameni ca ea si nu mai sunt vazute ca ceva care, in final, pot genera moartea si nici ca o sursa de nefericire – consumt ptca ma simt ca dracu.

  3. ion zice:

    pai na, e ca dopajul in ciclism. 🙂

    noi privim relaxati pentru ca nu ne afecteaza. si pe undeva e normal. ce-ar mai fi sa suferim pentru fiecare narcoman? pentru fiecare alcoolic? am ajunge toti la nebuni. ma gandesc ca oamenii astia (grupul 27 cum li se spune) cam stiau ce fac. stiau ca vor muri mai devreme. au acceptat asta. de ce n-am face-o si noi?

  4. Alexandra zice:

    Amy Winehouse a avut toate sansele ca sa renunte la droguri, sanse pe care nu multi le au, Casa de discuri, parintii, managerul, prietenii, toti au incercat sa o opreasca din chestia asta, dar atunci cand in cel mai mare hit al tau spui „no, no, no”, foarte mandru, perspectivei de a merge la o clinica de dezalcoolizare, e clar ca nu exista o dorinta interioara suficient de puternica pentru a depasi dependenta. Ca sa nu mai vorbim despre persoanele cu care s-a inconjurat… Daca ea nu a vrut sa accepte ajutorul pe care i l-au oferit atatia, de ce ne-ar parea atat de rau? Doar pentru ca avea talent? Sunt atatia oameni mult mai talentati care nu primesc atata publicitate pentru obiceiurile proaste pe care si le-au insusit.
    Nu ma bucur de moartea ei, dar ma lasa indiferenta. Mi-ar fi placut sa mai scoata melodii, dar cred ca nici nu mai era in stare sa cante un cantec cap-coada.

  5. ion zice:

    acum ca a lasat alexandra acest comentariu, inteleg mai bine ce-ai vrut sa zici, draga kreti. si cam ai dreptate. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s