Uncategorized

Interview dealbreaker

Alex Clare, you’re a bad ginger. Baaaad!

Mi s-au aprins călcâiele după Alex Clare când l-am văzut, pentru prima dată, în videoclipul piesei Too Close.  Piesa o ascultasem, iniţial, la Guerrilla de Dimineaţă pe radio Guerrilla. That hottie ginger!

Universul le-a aranjat curând pe toate şi-am aflat vestea că Alex Clare vine la Summer Well, festivalul de muzică de la domeniul Ştirbey de pe 13-14 august. „Trebuie să fac interviu cu el”, mi-am zis şi şi asta s-a îndeplinit când Igu de la Feeder mi-a zis că se poate.

Doar că, în timp ce citeam despre Alex, ca să pregătesc interviul, am dat peste informaţia că în 2006 a fost, timp de un an, iubitul lui Amy Winehouse. Şi că atunci când Amy s-a despărţit de el, Alex a cedat presiunilor de-acum vestitei şi defunctei publicaţii News of the World, căreia i s-a destănuit în legătură cu felul în care îi place lui Amy să iubească … în pat.

Aici mi s-au tăiat filmul şi cheful! Înţeleg că avea 21 de ani la acea vreme, că era bucătar (înainte de-a deveni muzician), că Amy era cunoscută, că el poate avea issues, dar mi s-a părut atât de low şi lame că am renunţat la interviu. Poate că n-au nicio legătură merele cu perele, că profesional mulţi sunt talentaţi, pe când în viaţa personală sunt fucked up, dar o informaţie de genul ăsta a reuşit să îmi taie elanul nu doar în privinţa muzicii lui, ci şi a persoanei lui.

Poate că, jurnalistic, ar fi trebuit să-mi fac treaba, să fac interviul, să sar peste etapa cu Amy, să vorbesc cu el despre primul lui album, The Lateness of the Hour. Poate greşesc că iau atât de serios situaţia. Dar atunci cînd decid să vorbesc cu cineva, o fac în speranţa şi în ideea că pot obţine poveşti valoroase, informaţii pe care alţii să le poată folosi spre propriul beneficiu, să fie ceva de învăţat din dialogul respectiv. Aici, mi se pare că un gest face cât o mie de cuvinte.

Gestul lui spune ceva despre el. Şi eu nu vreau să vorbesc cu oameni ca el!

Anunțuri
Standard

6 gânduri despre „Interview dealbreaker

  1. Super. 🙂 Trebuie să mărturisesc că atunci când te-am citit pentru prima dată în Tabu nu prea mi-a plăcut cum scrii. Apoi am apucat să-ţi iau blogul la răsfoit şi mi-am schimbat complet părerea: scrii mişto şi gândeşti şi mai mişto. Îţi doresc mult succes în împlinirea tuturor dorinţelor tale profesionale (şi de orice alta natură, de altfel, de ce nu) şi sper să rămâi la fel.

  2. Andreea zice:

    poate ti-a placut a doua si a treia oara cum scriu. scriu destul de mult 🙂 multumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase si pentru ca te-ai gandit sa mi le scrii!

  3. Andreea zice:

    sa ma duc cu prejudecata la interviu mi se pare mai naspa decat sa nu ma duc deloc. asa ca nu m-am dus. motivele, din nou, in text. atata vreme cat un subiect n-o sa-mi fie bagat pe gat (in cazul asta, era o alegere personala), cred ca e bine sa spui nu cand simti ca n-ar putea sa iasa ok due to personal reasons. cred ca e in regula daca un jurnalist isi si alege subiectele, nu doar le executa. factorul emotional nu poate ramane, mereu, in afara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s