Uncategorized

Pina 3D

De la stânga la dreapta: Andrei, eu şi Răzvan la Pina 3D în Berlin. În România, din 9 septembrie.

Ne plimbasem o zi întreagă, a nu ştiu câta din zilele puţine, e drept, dar intense pe care le-am petrecut la Berlin în aprilie. Aveam chef de film aşa că am intrat într-un cinema. Nu mai ştiu cartierul, era un cinema într-un mall, într-o zonă în care turiştii îşi făceau poze cu rămăşiţe din zid şi-n care stătea, recondiţionat, primul ceas stradal din Europa.

Am citit ecranul cu filme şi când Andrei a văzut Pina a spus: Ăsta a avut succes la Berlinară! A luat 3 bilete. Răzvan cu mine n-am comentat. Suna interesant şi-apoi dacă Berlinara a zis că-i bun, noi de ce am zice altfel? Ne-am luat o găleată cu popcorn (n.red. a se revedea poza) şi-am intrat, cu tot cu ochelarii 3D, în sală. Ochelarii ni s-au părut cool, era ca o pereche de soare, erau din plastic, stăteau bine pe ochi, o plăcere. Nu ca cei din hârtie de acasă.

Când a început Pina, cu dans, ne-am uitat lung la ecran. Dansul era ciudat, dar cu ochelarii 3D totul devenea fascinant. Andrei se foia, Răzvan cu mine ne uitam la ecran, apoi unul la altul, nu ştiam dacă ne place sau nu ce vedem, dar sigur ne intriga. Andrei a spus de mai multe ori: să mergem! Cumva, eram în asentimentul lui, dar altcumva nu ne venea să plecăm.

Pe urmă au început dialogurile. Subtitrate în germană. Unele dialoguri erau în alte limbi decât în engleza pe care o înţelegeam. Am vrut, din nou, să plecăm. Pe urmă reîncepea un moment de dans şi era atât de frumos că rămâneam. În cele din urmă am decis să stăm până la final. Nu înţelegeam bucăţile de dialog dar înţelesesem că actorii vorbesc de o doamnă slabă care fumează mult şi care le dă tuturor indicaţii. Era Pina, coregrafa germană. Sigur, elemente de biografie în ceea ce o priveşte aveam să aflăm, complet, după film, cu ajutorul lui Google.

Marele merit al filmului şi, implicit, al dansului e ăsta: că te ţine în scaun chiar şi când nu înţelegi o boabă din dialoguri. Şi mai bine e că neînţelegând, deşi poate pierzi caracterizări de personaje şi emoţii exprimate prin vorbe, nu ţi se pare că, de fapt,  pierzi ceva. Şi fără mărturiile dansatorilor despre Pina, filmul ar putea fi la fel de uşor de înţeles pentru că dansurile vorbesc.

Să vezi un spectacol de dans în 3D e o experienţă uluitoare pentru că dinamica şi intensitatea se fac foarte bine simţite. E un film despre care se va vorbi mult şi lumea se va duce în valuri şi la terasele din Centrul Vechi toată lumea va imita mişcările văzute în film.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s