Uncategorized

La semnalul următor va fi ora … ascultării de sine

Când apare, ghidul meu interior, deşi prietenos, arată ca o fundătură mizeră. Îţi povestesc, în continuare, de ce.

Am fost la o conferinţă proastă aseară, dar o anumită secvenţă de acolo este utilă, acum, pentru postul ăsta. Despre Jules Verne ştim cu toţii că a fost scriitor. Dar ce ştim mai puţin (sau deloc) este că Jules Verne a scris despre lucruri care la vremea cărţilor sale nu existau: călătoria pe lună, racheta spaţială sau submarinul. Toate au apărut cu mulţi ani mai târziu. Se pune întrebarea firească: cum a ştiut Jules Verne să scrie despre aşa ceva? Ce soi de imaginaţie a avut, dacă e vorba de asta? Poate că mintea lui, de fapt, a accesat informaţii profunde din univers care nu ne sunt la îndemână pentru că nu avem antrenamentul de a vedea ori asculta asemenea lucruri.

*

Până să desluşim misterul lui Jules Verne, să ne reîntoarcem la ghizii noştri interiori, aşa numita intuiţie. Nu ştiu cum funcţionează ghizii voştri, dacă vă îndeamnă să faceţi ceva sau dacă vă feresc de pericole. Când vine vorba de ghizii mei, am senzaţia că apar când mediul în care mă învârt sau lucrurile pe care le fac nu sunt în acord cu felul în care simt şi-n care vreau să mă port în majoritatea timpului.

Nici nu trebuie să fie ceva grav! E suficient, de exemplu, să lucrez într-un loc în care, treptat, să nu mă mai simt în acord cu mediul sau să încep să-mi modific comportamentul astfel încât să nu intru în conflict declarat cu unul sau altul (dar aşa intru în conflict cu mine însămi pentru că-mi ţin gura), că ghidul interior apare. De obicei apare în vise şi-mi transformă somnul într-o lungă secvenţă în care retrăiesc momentele de peste zi în care n-am fost eu şi în care spun sau fac ceea ce ar fi trebuit să spun sau fac în realitate. Unii vor numi asta defulare, dar ştiu că nu e vorba de asta întrucât nu trăiesc procesul ăsta pentru prima dată.

În mod natural, dacă ceva e împotriva firii sau a logicii (organismul meu se sesizează înaintea mea, e greu de explicat, dar „simt” dacă ceva e incorect înainte de a-mi formula argumentele cu care să explic de ce ceva e incorect) spun. Că e bine sau mai puţin bine, nu pot să îmi dau seama, dar să tac când trebuie să vorbesc e împotriva naturii mele şi ceva ce, probabil, nu voi putea face niciodată pentru că „mă ia gura pe dinainte”.

*

Visez din nou mult şi agitat şi contextul nedreptăţilor e plin. Simplu mi-ar fi să le explic, dar nu este momentul. Ceea ce contează este că ghidul meu interior e ca un omuleţ care stă în ploaie şi încearcă să îmi arate, cu fascicule luminoase pe care le agită deasupra capului, direcţia spre care să mă duc aşa cum un avion pe pistă, în miez de furtună, e îndrumat spre locul de parcare.

Din păcate pentru omuleţul meu interior, nu văd încă direcţia spre care să mă duc, dar îmi dau silinţa!

Standard

10 gânduri despre „La semnalul următor va fi ora … ascultării de sine

  1. ion zice:

    un scurt comentariu legat de jules verne 🙂

    am citit recent „Jules Verne” de Lucian Boia. LB sustine in carte ca jules verne nu a fost deloc vizionar. conceptele stiintifice cu care s-a jucat existau deja in epoca. e meritul lui JV ca era la curent cu multe din cele mai noi teorii stiintifice, dar de inventat el nu a inventat nimic.

    mai mult, multe dintre cartile lui Verne au fost scrise intr-o mare mare masura de editorul lui. sau oricum, intriga era mult influentata de parerile acestuia. in corespondenta dintre ei se vede, destul de clar, ca Verne se supunea aproape complet observatiilor editorului sau.

    principalul motor al scrierilor lui era descoperirea geografica si nicidecum de teoriile stiintifice.

  2. ion zice:

    *ps
    chiar si partea legata de teoriile stiintifice era mult influentata de catre editor: spre exemplu, nu mai stiu ce masinarie (parca aia zburatoare, nu sunt sigur) a fost mai intai desenata de un desenator celebru din epoca, la cererea editorului, si abia apoi descrisa de JV. 🙂

  3. ion zice:

    „jules Verne a scris despre lucruri care la vremea cărţilor sale nu existau” -> existau, in jurnalele stiintifice de la acea vreme. 🙂

  4. omuletii mei sunt ff insistenti. (cred ca stiu ca au de-a face cu o incapatanata.) dar ei nu se lasa pana nu ma prind ce vor. ia gandeste-te. ti-a aparut vreo ‘carare’ lately de mai multe ori? gen over and over again-aceiasi oameni, acelasi mediu, acelasi loc in care, ‘dintr-o simpla coincidenta’ ai ajuns? si nu ma refer la mine, desigur, desi si eu sunt o prezenta minunata. :)))
    i’m just saying. poate si ai tai se chinuie sa-ti dea cu fasciculele alea peste ochi, dar tu esti cu Ray-Ban-ii on. 😉

  5. Andreea zice:

    si nu ma refer la mine, desigur, desi si eu sunt o prezenta minunata –> =))) altfel, nu cred ca traiesc un soi de repetitivitate pozitiva de oameni si evenimente. dar sunt atenta 🙂 multumesc!

  6. Ro zice:

    Da, cred ca inteleg ce spui.

    In cazul meu am concluzionat ca am de ales intre ce vreau sa fac si ce se asteapta cei de langa mine sa fac, dar nu seamana deloc cu ce simt eu.
    Asa ca pun punct tuturor lucrurilor pe care nu le mai vreau (si tin de mine sa le spun stop). E primul meu pas. Degeaba lucrezi pentru o companie care are o imagine super, daca inauntrul este in stare de putrefactie.
    Inghiti, inghiti si la un moment dat te trezesti secat de energie si nu mai merita.
    It’s time to move on. 🙂

  7. Andreea zice:

    ghidul n-are a face doar cu profesionalul, apare oricand, legat de orice aspect care te priveste in mod direct 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s