Uncategorized

Lars von Trier şi scripturile

Melancholia loveşte Pământul

Filmele lui Lars von Trier sunt foarte poetice din punct de vedere vizual. De fiecare dată când citesc genericul, la finalul vreunui film, inclusiv „Melancholia”, nu pot să nu mă întreb cum arată procesul de „written by … ” a lui Lars von Trier. Partea cu regizatul o înţeleg, însă cea în care von Trier se aşează la masa de lucru ca să scrie scenariul rămâne, deocamdată, un mister. Ce poate să scrie acest om cu o imaginaţie atât de vie, care sunt cuvintele pe care le alege el ca să descrie toate minunăţiile, deopotrivă jocul actorilor şi cadrele în care se desfăşoară, care apoi se vor regăsi într-o peliculă de peste 2 ore?

Întrebările mele sunt justificate pentru că dacă ai văzut şi tu vreun film de von Trier înţelegi că imaginile sunt mai degrabă tablouri în mişcare decât punerea în acţiune a unor cuvinte redactate pe hârtie. Şi, chiar imaginându-mi că scenariul a fost scris, sar la următorul gând referitor la felul în care von Trier le explică actorilor emoţiile pe care trebuie să le transmită. Filmele lui sunt printre puţinele pe care nu le pot povesti pentru că intensitatea lor este dată, cum spuneam, de vizual şi de trăiri care nu pot fi puse în cuvinte. Înţelegi energia personajelor, relaţionarea dintre ele, dar să explici chimia de acolo în vorbe e greu, chiar imposibil.

Lars von Trier dând lămuriri şi explicaţii crew-ului într-una dintre secvenţele filmului

*

În ceea ce priveşte ideile pe care von Trier le are, le înţeleg foarte bine. Când văd imaginile din filmele lui, înţeleg conceptul care a stat la baza acestora şi, la rându-mi, sub diferite forme, am gândit aceste idei la anumite momente, mi le-am imaginat cum ar arăta, dar toate astea în propria-mi minte. Cred că mulţi au abilitatea de a imagina secvenţe deosebit de puternice pe care nu le pot nici explica, nici nu vor putea să le aşeze vreodată în imagini şi-atunci ele se aprind şi se sting în intimitatea minţii fiecăruia dintre noi.

*

Oare unde ţine von Trier scripturile atunci când le scrie? Le cară într-un laptop? Poate într-o servietă? Le scapă vreodată din ochi? Cum are el grijă de-o muncă a lui în devenire?

Singura dată când am fost martora felului în care un regizor are grijă de filmul lui nelansat a fost când am făcut luna trecută un material cu Anca Damian, regizoarea animaţiei „Crulic” care va fi lansată în România pe 7 octombrie în cadrul Animest. Dumneaei avea o geantă cu un laptop în care se afla toată viaţa ei cinematografică – proiecte terminate şi, cele mai importante, proiecte în construcţie sau în devenire. La un moment dat, când a venit momentul şedinţei foto, i-am recomandat să lase geanta fie în redacţie, fie să o ducă în maşina pe care o conducea. A refuzat ambele variante şi, în cele din urmă, i-am ţinut geanta câtă vreme a tras pozele. Atâta timp cât mă putea vedea cu geanta alături, totul avea să fie bine.

*

Kirsten Dunst în „Melancholia” şi într-una dintre imaginile superbe pe care filmul le are pe toată durata lui

 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s