Uncategorized

Tatuajul

Cincan Teodor din comuna Bălteşti, Prahova are un tatuaj mai aparte

Credit foto: Răzvan Baciu

Nea Tudorel a fost unul dintre primii oameni a căror figură am reţinut-o în ziua în care, împreună cu mai mulţi bloggeri, ne-am dus să dăm o mână de ajutor în proiectul Habitat for Humanity: 10 case ridicate în numai 5 zile. Nea Tudorel era genul de om bun la toate, cel după care toţi strigau dacă aveau nevoie de ceva, iar proiectantul american de la Bălteşti i se adresa cu apelativul „Mr.George Bush”, de fiecare dată când îl vedea. Sigur, e greu de zis dacă spunându-i pe acest nume îi făcea un compliment sau nu, dar să lăsăm deoparte aspectul istoric al problemelor americane sub conducerea fostului preşedinte, şi să înţelegem statutul pe care nea Tudorel îl primise pe şantier.

*

Nea Tudorel era omul pe care voluntarii mai vechi îl căutau pentru bancuri şi, de fiecare dată, el se oprea din orice făcea şi mai spunea încă unul, oamenii râdeau şi apoi plecau fericiţi să muncească în continuare, mai cu spor, la căsuţa destinată.

*

În prima pauză de cafea, la sala de mese, m-am aşezat lângă nea Tudorel, căci simţisem că dacă e p-acolo vreun om să povestească ce nu mai ştie nimeni, el e. Şi mi-a zis nea Tudorel şi de inginerii care au proiectat Habitat for Humanity, şi de şeful de şantier american, şi de şefa de şantier a echipei irlandeze, şi de români, şi de toată lumea. Cum vedea prin sala de mese pe cineva despre care ar fi trebit să ştiu cine e, întindea degetul arătător şi exclama: „Uite!”. Mă întorceam şi începea să-mi turuie despre ce face ăla şi ăla cu acelaşi final pentru toţi: „E un tip foarte de treabă! Toţi sunt foarte de treabă…” Şi pe când îmi povestea de un altul care trecea pe lângă masa noastră, aud că zice: „Hi, Uliu!” şi tipul îşi întinde aripi fictive, bate din ele şi merge mai departe.

– El e William, e american! Dar pentru că n-am ştiut să-l pronunţ prima dată, i-am zis Uliu. Cineva i-a tradus ce înseamnă şi de-atunci, de fiecare dată când îl strig, dă din aripi.

*

Mă duceam să-l rog pe nea Tudorel să ne facă o găleată cu glet când l-am întrebat ce-i cu tatuajul, o siluetă de femeie sub care e trecut anul 1972.

– Iubita matale?

– Ei, iubita …

– Da’ cine atunci? Soacra?

Nea Tudorel râde.

– E tatuaj făcut în armată, în 1972. Aveam un pieptene cu corp de femeie la unul dintre capete. Am făcut conturul după el şi apoi un coleg mi l-a bătut, apoi eu l-am bătut altora. Cu trei ace de cusut, împreunate, legate cu elastic şi înmuiate în tus am bătut tot tatuajul.

– Ţi-a lua o eternitate, pesemne.

– Cam o oră, aveam mâna cât un butuc. Şi ceilalţi la fel…

– Cum ceilalţi nea Tudorele? Câţi au mai făcut prostia asta?

Nea Tudorel râde din nou.

– Eram în grupă 12 oameni. Toţi ne-am făcut tatuajul ăsta.

-La fel, la fel? Cu femeia şi anul?

– Da, toţi colegii mei de grupă din anul 1972, avem exact acelaşi tatuaj. Ca să nu uităm ce-am împărţit atunci…

-Bine că aţi împărţit tatuajul şi nu femeia…

Nea Tudorel râde iar şi-şi pune palma peste tatuaj ca şi când ar rememora momentul în care 12 oameni n-au avut altceva mai bun de făcut decât să-şi deseneze o femeie după un contur de pieptene…

*

Voluntarii cu care am participat la Big Build 2011 sunt  Cristian SutuAlex TunaruDoru PanaitescuDavid Pripas, Carmen Albişteanu, Sebastian Morea Tina FloreaAndreea BurlacuOana BrătilăPandutzuIonuţ BunescuIvo BobalAdi Zăbavă,ByubayAndrei ZdetovetchiBogdan SanduBogdan CiungaraCezar VasileAlex ConuRăzvan BaciuDiana Stoleru, Cristina BazavanCorina AnghelCristian ClitaLucian GhindăLavinia MaricaDaniel Vrăbioiu.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s