Uncategorized

Covrigi

Simigeria e în toi

În timpul liceului, merdenelele erau regine. 8 ani mai târziu, situaţia s-a schimbat radical.

*

Într-un articol de ziar, citit anul trecut, se menţiona că la Focşani, în numai o lună, s-au deschis 10 covrigării. La Bucureşti, situaţia e similară şi nu numai că numărul simigeriilor a crescut, dar felul în care se comercializează covrigii e pe picior de egalitate cu şaormeriile: locul e spaţios, numărul de angajaţi e peste 5, unele au chiar program de noapte. Dacă vrei să fii memorabil, trebuie să porţi şi-un nume şi când concurenţa e acerbă, n-ai de ales: Georgiana, Petru, Luca; covrigii nu mai există pur si simplu, ei au identitate.

*

Covrigii cu sare au evoluat şi acum sunt cu mac, cu susan, cu caşcaval, cu măsline, ba chiar cu ciocolată. Preţul este, în general, între 1 şi 1,5 ron. Şi cozile sunt nelipsite. Dimineţile şi serile sunt cele mai aglomerate. Combinaţia de covrigi cu lapte, pe care de altfel am consumat-o ca mic dejun sau prânz în multe zile lucrative, îi ademeneşte pe mulţi pentru că e bună şi efortless când vine vorba de „ce mâncăm azi”.

*

Dar existenţa din ce în ce mai numeroasă a covrigăriilor pare să-i irite pe unii şi să-i nedumerească pe alţii. La o adică şi Germania e covrigi-friendly doar că locul din care pot fi cumpăraţi adăpostesc şi alte produse de panificaţie. Aici, însuşi faptul de a-ţi face un business orientat exclusiv pe vânzarea de covrigi e câteodată de neînţeles şi totuşi treaba merge.

*

Îmi conjur o serie de prieteni care cunosc fenomenul de aici, dar şi din afară în ceea ce priveşte snack-urile de tipul ăsta şi-i aştept cu opinii pe această temă.

 

Standard

5 gânduri despre „Covrigi

  1. La mine trebuie sa spun ca lucrurile au decurs altfel chiar daca pana la urma s-au finalizat tot la covrigi. Eu sunt din Constanta si am facut liceul tot acolo inainte sa ajung la marea Capitala. Bun, noi in jurul liceului aveam vreo 3 simigerii asa ca simigul era pranzul nostru zilnic. Da, simigul. Cum sa ii spui altfel unui produs care iese din simigerie. 😀 Cand am venit la facultate in Bucuresti, am cunoscut cu adevarat puterea branzoaicei, a merdenelei si chiar a dobrogenei. Dupa cateva luni uleioase de inceput de studentie am renuntat pentru o buna perioada la produsele de patiserie. Acum, trebuie sa recunosc, ca ma intorc la covrigi. Dar la cei ambalati, de Buzau. Na, uite si tu ce mi-ai facut. Am scris atata despre simigi…:)

  2. Am frecat menta recent prin nostra patriae si sint cam dezamagit de 99% din covrigi: aluat simplu si normal de paine.
    Mie imi plac covrigii trecuti prin baie de soda caustica 😉 (minunatii Laugebrezeln). Conduc uneori si 10-15km doar ca sa imi iau 4-5 bucati (am descoperit un loc bun).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s