Uncategorized

Dansul vindecă

Pe terasa Sky Bar cu Tonkins Anderson, Creative Director şi Coregraf la X Factor

Tonkins Anderson este unul dintre cei mai bine cotaţi coregrafi şi instuctori de fitness din lume. A fost antrenorul personal a lui Cher, Gloria Estefan şi Janet Jackson şi, timp de 17 ani, a fost director de programe la World Class International. Aşa a ajuns în România în urmă cu 8 ani. Azi, Tonkins este Creative Director/Coregraf la X Factor.

Sir Ken Robinson a spus în celebrul său discurs despre şcoala care omoară creativitatea că pentru majoritatea profesorilor corpurile sunt doar vehicule pentru a-şi transporta capetele. Ce ne împiedică să ne mişcăm mai mult corpurile?

Condiţionarea şi frica. Viaţa este rezultatul condiţionării de care am avut parte; de exemplu, părinţii atletici vor avea copii atletici, iar cei care nu obişnuiesc să se mişte prea mult, vor avea copii care nu vor şti ce benefică e mişcarea pentru că nu vor fi fost expuşi la aşa ceva. Şi egoul este o piedică. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, suntem tot mai puţin expresivi, pierdem din libertatea pe care o aveam în copilărie şi felul în care ne mişcăm arată cât de liberi sau de puţin liberi suntem. Copiii, indiferent de locul în care se află, sunt foarte liberi în mişcare. Într-un supermarket vezi asta cel mai bine pentru că în vreme ce părinţii sunt preocupaţi să aleagă produsele de pe rafturi, copiii se mişcă peste tot pentru că se plictisesc repede. Fizicalitatea e proprie copiilor, dar şi mişcările lor depind de cât de constrânşi sunt de părinţi. Dacă li se spune „nu te duce acolo, nu fă aia, stai locului”, atunci ei vor înceta să se mai mişte liber.

„Vorbesc”corpurile noastre în mişcare despre noi fără să ne dăm seama de mesajele pe care le transmit?

Agresivitatea, siguranţa, timiditatea, toate se pot vedea în felul în care mergem pe stradă. Uită-te dimineaţa, într-o cafenea, la felul în care se mişcă oamenii şi repetă exerciţiul seara, în acelaşi loc. Dimineaţa oamenii au o poziţie dreaptă, semeaţă, pe când seara, la sfârşitul unei lungi zile, corpul lor pare că se „prăbuşeşte”. Felul în care corpurile noastre se mişcă dă măsura energiei pe care o purtăm în noi.

Ai călătorit în toată lumea. Există diferenţe între popoare din punct de vedere al felului în care se mişcă?

Putem vorbi despre locul diferit pe care mişcarea îl ocupă în vieţile oamenilor în funcţie de ţara din care provin. Am locuit mulţi ani în Suedia şi acolo oamenii sunt foarte sănătoşi. Oamenii în vârstă sunt foarte activi fizic şi arată foarte bine pentru că sportul este important pentru ei. Românii sunt diferiţi. Când am venit prima dată aici, am văzut mulţi oameni ieşiţi din formă. Într-un fel, ce se întâmplă aici e asemănător cu ce se întâmplă acasă, în America, deşi nu este vorba despre obezitatea de acolo, ci de un soi de moliciune a corpurilor, de un aspect îndesat al acestora, de lipsa de tonus muscular. Şi dieta contribuie în mare măsură la felul în care arată oamenii diferitelor societăţi. În Scandinavia, peştele proaspăt este la ordinea zilei, pe când în America, mâncarea de tip fast-food predomină, deci greutatea oamenilor, forma corpurilor lor, energia pe care o au sunt în legătură directă şi cu acest aspect. Totuşi, oamenii care m-au impresionat cel mai mult din punct de vedere al aspectului au fost cei din Hawaii. Sunt într-o formă grozavă. Mediul, combinaţia dintre munte şi mare, dieta, dar şi spiritualitatea ridicată a locului face ca tinerii şi bătrânii deopotrivă să arate foarte bine. Când o să fiu în vârstă, acolo mi-ar plăcea să trăiesc. Reîntorcându-mă la România, când am venit aici ca profesionist în domeniul fitness-ului, m-a surprins cât de în urmă era zona aceasta. Deşi eram în 2000, tehnicile, echipamentul şi standardul general erau specifice anilor ’80, ca atunci când Jane Fonda preda. Industria de fitness de îmbunătăţeşte permanent prin tehnici şi exerciţii noi. Corpul omenesc nu dă rezultate pe termen foarte lung dacă i se dă acelaşi antrenament aşa că trebuie să inovezi mereu. Revin la importanţa mişcării în Scandinavia unde oamenii în vârstă arată, odată cu trecerea anilor, tot mai bine, ţinuta şi postura lor e una semeaţă, mândră. În România, oamenii în vârstă par gârboviţi. Şi de o parte, şi de cealaltă, felul în care trupurile noastre arată şi se mişcă are legătură, bineînţeles, şi cu stima şi încrederea de sine. Felul în care arătăm, grija pe care o acordăm persoanelor noastre şi modul în care ne mişcăm sunt o reflecţie a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru.

Câteodată trebuie să-i determini pe oameni să se mişte, deşi nu vor s-o facă. La X Factor, majoritatea vine să cânte, însă din poziţia de Creative Director/Coregraf trebuie să-i convingi şi de importanţa mişcării pentru un act artistic complet. Cum faci asta?

Acesta este momentul în care munca mea devine o oglindă. Trebuie să am încredere că am cunoştinţele şi instrumentele necesare ca să trec cu bine peste orice situaţie. Trebuie să fiu deschis şi încrezător că sunt pregătit să fac faţă nevoilor individuale ale fiecăruia. În cazul X Factor, toţi au venit să cânte. Situaţia este una tensionată pentru ei pentru că sunt şi-n competiţie aşa că îşi spun: „după ce că trebuie să cântăm, mai trebuie să şi dansăm?” Astfel, eu trebuie să fiu deschis şi receptiv la emoţiile tuturor şi să trec peste rezistenţa lor de a face un lucru sau altul cu multă dragoste. E ca un proces de vindecare şi consider că asta e calitatea mea principală ca profesor. Toată lumea ştie ce înseamnă când cineva spune „nu vreau să fac asta”. Trebuie să respect acest spaţiu şi să fac în aşa fel încât să-mi dau seama cum simţi şi să te asigur că, dacă te laşi pe mâna mea, va fi bine. Dar aici intervine încrederea pe care trebuie să o câştig. Iau aceste situaţii pas cu pas. Ele sunt asemănătoare acelor momente în care, în sălbăticie, vezi o căprioară şi ştii că trebuie să stai liniştit să n-o sperii. Dacă eşti liniştit, dacă eşti doar observator, poţi crea acea armonie în care şi tu, şi animalul respectaţi, în tăcere, intimitatea celuilalt, vă simţiţi energia unul altuia. Aşa e şi cu cei cu care lucrez, mă deschid înaintea lor, în linişte, ca să pot să simt ce simt ei şi astfel să găsesc cele mai bune căi prin care să le fiu mentor şi să-i ajut să depăşească starea de teamă şi nesiguranţă astfel încât să aibă parte de o experienţă confortabilă.

Cursurile trainerului spiritual Sonia Choquette (n.red. interviu disponibil în Tabu de februarie 2011) se bazează mult pe mişcare. Ea spune că, prin mişcare, anxietatea şi stările de spirit proaste dispar. Care este experienţa ta din punctul ăsta de vedere?

Sunt de acord cu ce spune Sonia. Dansul vindecă. Una dintre imaginile mele preferate este aceea a ritmului inimii care, pentru fiecare corp în parte, este muzica proprie trupului respectiv. În fiecare dintre noi există acest ritm pe care inima noastră ni-l dă şi pe care trebuie să-l găsim şi cu care trebuie să ţinem pasul pentru că este al nostru. Ritmul ăsta nu dă doar mişcarea trupului nostru, ci şi mişcarea spiritului nostru, e ceva ce poţi ţine pentru tine sau poţi împărţi cu un altul, dansul poate exprima atât de multe despre noi că vastitatea acestuia e aproape imposibilă de exprimat în cuvinte. Terapia prin dans este ceea ce cred că Sonia făcea în cursurile ei pentru că, prin mişcare, mintea şi trupul devin nelimitate, există o creativitate fără margini în dans care se referă nu doar la explorarea felului în care ne mişcăm, ci şi a felului în care respirăm şi ne folosim propriul spaţiu. Dansul este şi o formă de meditaţie. Pune muzică, închide ochii şi permite-ţi să te mişti cum pofteşti, să fii aşa cum eşti tu.

Eşti şi instructor de fitness. Cu experienţa pe care o ai şi-n sport, şi-n coregrafie, de ce merită să facem mişcare?

Orice fel de mişcare e benefică din multe motive: flexibilitatea, rezistenţa musculară, starea bună a organismului şi o stare generală de bine. Mişcarea are beneficii pe termen lung, deşi suntem obişnuiţi să ne gândim doar la efectele ei imediate. Când suntem tineri, mergem la sală şi ne umflăm muşchii pentru că vrem să arătăm bine acum. Dar dacă practica devine obişnuinţă, efectele mişcării se văd şi la vârsta adultă, şi mai târziu. Corpul nostru îşi păstrează agilitatea şi echilibrul. În România, dacă te uiţi la oamenii în vârstă, vei vedea că postura lor e slabă, că par încovoiaţi şi slăbiţi. Ăsta ar trebui să fie primul motiv pentru care, ca tânăr, introduci mişcarea fizică în stilul de viaţă. E bine să fii drăguţ şi să arăţi în formă la tinereţe, dar e şi mai bine să poţi urca scările la 60 de ani fără să te simţi epuizat (râde).

(interviu publicat în Tabu de octombrie 2011)

 

Mulţumim Sky Bar (Calea Dorobanţi nr. 155, et. 5) pentru ospitalitate.

 

 

 

 

 

 

 

 

Standard

3 gânduri despre „Dansul vindecă

  1. Foarte foarte interesantă ideea. Scurt, simplu şi eficient. Fireşte, şi intervievatul e bun *şi* din punct de vedere al felului în care răspunde şi dezvoltă. Când mă gândesc numai câţi oameni şcoliţi în comunicare şi care dau interviuri de 3-4 ori pe zi habar n-au de fapt să răspundă! Zic asta pentru că mi se pare un talent în plus, faţă de specialitatea oricărui om. Când l-am văzut prima dată la X Factor, zilele trecute, mi s-a părut aiurea că le-au dat oamenilor un instructor care nu vorbeşte româna, mai ales având în vedere numărul ălora care nu vorbeau boabă de engleză! Dar după ce-am văzut ce a putut să facă din oamenii ăia, cât de bine a ales melodiile, etc., am zis că limba chiar nu mai contează.

  2. Andreea zice:

    de acord cu tot ce ai scris. e scurt pentru că a trebuit să îl editez pentru 2 pagini. altfel, am stat de vorbă 3 ore jumate. poate o să găsesc curând timp să-l bibilesc și să-l pun pe tot 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s