Uncategorized

Durere şi umilinţă

Durerea ca învăţător

Majoritatea fuge de durere. Există mai multe tipuri: 1. durerea provocată de noi înşine nouă prin gânduri care animă situaţii inexistente sau care, în fapt, nu-s pe atât de grave pe cât ne imaginăm sau prin violenţă fizică (automutilare, boli de nutriţie etc.); 2. durerea psihică sau fizică provocată de un altul (trauma) 3. durerea fizică şi psihică în urma unui rău involuntar pe care îl producem altcuiva (remuşcarea, vinovăţia etc.); 4. intervenţii medicale, boala. Despre a 4-a categorie vreau să vă vorbesc azi cu menţiunea că împărţirea îmi aparţine şi că e posibil s-o fi greşit (dacă aveţi completări, le aştept în comentarii).

*

Ştiu că cei mai mulţi văd în durere neplăcere. O simplă răceală sau boli complicate provoacă disconfort fizic şi psihic. Tot ce ne dorim este să depăşim starea cât mai repede pentru că, în esenţă, durerea ne împiedică să facem ce facem în orice altă zi în care nu ne incomodează: să trăim şi să gândim. Dar dacă rolul durerii este tocmai acesta de a întrerupe existenţa cotidiană şi fluxul gândirii pentru a ne obliga să luăm o pauză şi să reevaluăm, în primul rând, modalitatea în care ne spunem nouă înşine poveştile despre viaţa pe care o avem?

*

Ideea este următoarea şi vă este familiară: când suntem bolnavi, suntem vulnerabili. Pe lângă nivelul fizic, dacă despre o astfel de durere este vorba, prima structură psihică „atacată” când intervine boala este egoul, adică acea parte a psihicului care, conform teoriei lui Freud, conţine raportul dintre principiul plăcerii şi principiul realităţii, participă la cenzură, e capabil să construiască mijloace de protecţie şi, în general, fiind partea conştientă a psihicului dă în mare parte măsura felului nostru de a ne comporta în viaţa de zi cu zi. Aşadar, boala vulnerabilizează această instanţă psihică pentru a ne obliga, cum spuneam mai sus, să reevaluăm anumite credinţe personale despre lume şi oameni, în general defectuoase, şi să ne facă să redevenim umili (ceea ce rar suntem). Egoul, printre altele, are „grijă” de demnitatea noastră; am pus între ghilimele asta pentru că atunci când spunem despre cineva că are un ego mare o spunem cu sens negativ fiindcă persoana respectivă se pune pe sine în centrul lumii. Şi cam aici vroiam să ajung, anume că atunci când ne punem pe noi în centrul lumii, adică atunci când energia noastră e concentrată exclusiv asupra persoanelor noastre, Dumnezeu (ok, nu vă panicaţi că am folosit cuvântul, Dumnezeu în accepţiunea mea e energie, e iubire, e acea entitate a Universului care ţine balanţa) îţi atrage atenţia că atenţia ta nu-i direcţionată cum trebuie.

*

În speranţa că încă citiţi, aş mai face o referire la faptul că în medicina modernă a reapărut conceptul de „doctor al sufletului”, adică acel medic care lucrează în egală măsură şi asupra corpului, şi asupra sufletului. De câte ori aţi fost întrebaţi de medici, atunci când vă păştea vreo procedură mai anevoioasă, în ce stare de spirit sunteţi? Eu am fost întrebată de fiecare dată şi întrebarea nu e întâmplătoare: are legătură cu faptul că boala, ca învăţător, are fix darul de a ne face să ne uităm în noi pentru a rezolva anumite situaţii. Un om optimist are mai multe şanse de-a fi cu bine vindecat de medic.

*

Aşa se face că azi, de exemplu, după ce am ieşit de la dentist cu jumătate de faţă amorţită şi cu gingia suturată am avut senzaţia, de fapt nu, certitudinea, că atrag mai multe priviri din partea oamenilor. Şi nu era din pricina operaţiei, că nu mi s-a inflamat nimic (încă! :)). Ci pentru că aveam un chip senin! Ştiţi, genul acela de aură pe care îl vedem la oamenii îndrăgostiţi care brusc îşi schimbă expresia feţei şi pare că o mare de bunătate le inundă chipurile. Cred că durerea şi boala depăşite au acelaşi efect. Când laşi garda jos, egoul îşi ia vacanţă, şi adevărata noastră natură (sufletul) iese la plimbare!

*

Sper să fi citit cu înţelegere ce am scris. Poate că data viitoare când vă confruntaţi cu orice fel de durere să vă gândiţi la rândurile astea şi să încercaţi să înţelegeţi ce e de învăţat din situaţia în care vă aflaţi.

 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s