Uncategorized

Gala Superscrieri: unde scriu câştigătorii?

Ieri a fost Gala Premiilor Superscrieri unde am aflat câştigătorii de la fiecare categorie. Don’t hold your breath, n-am fost printre ei :).

*

Dar cine sunt cei care au câştigat? În afară de unele dintre nume de care am auzit (şi, implicit, de textele lor) pentru că au fost publicate în Decât o Revistă (Ani Sandu cu „Christian Ciocan te iubeşte” a luat locul I la categoria „portret”; un text memorabil fie şi numai pentru că auzind textul ştii exact la ce se referă; pentru cine nu ştie la ce se referă, e vorba de faptul că proaspăt reîntorsul purtător de cuvânt al Poliţiei Capitalei spune în loc de „bună ziua” şi „la revedere”, „te iubesc”; asta îndeosebi jurnaliştilor şi toţi pot spune că e un tip grozav şi săritor; m-a luat valul, deci pun punct şi închid paranteza :)). Despre restul câştigătorilor ştiu doar, pentru că aşa au fost prezentaţi, că-s oameni în general trecuţi de 25 de ani, care au exerciţiul scriiturii disciplinate şi care sunt secondaţi în buna conducere spre final a textelor de un editor priceput. Însă nu ştiu unde scriu ei sau ce scriu ei în general. Şi nici ei nu ne-au spus aseară aşa că dacă organizatorii Superscrieri văd postul ăsta, poate afişează textele câştigătoare şi info despre autori că eu aş vrea să-i urmăresc.

*

Un aspect interesant: este un gap între jurnaliştii vizibili, pe care îi ştiu şi a căror texte le citesc şi jurnaliştii premiaţi, cu texte de citit, dar pe care nu le-am citit pentru că n-am auzit nici de ei, nici de textele lor. Astfel de oameni ies la suprafaţă cu ocazii de genul Superscrieri când înscriindu-şi vreun text în competiţie, şi câştigând, se fac văzuţi. Rămân văzuţi?

*

Adesea se poartă discuţia despre diferenţele dintre jurnalismul facil (care nu promovează neapărat texte proaste, dar care e uşurel ca documentare, să luăm glossy-urile de exemplu) şi jurnalismul serios, cu documentare puternică, cu teren mult, cu timp alocat adunării de info şi redactării şi, mai ales, cu miză: aceea de a schimba ceva în jur: o mentalitate, o abordare, o lege. Deşi, din observaţii personale, nu altceva, jurnalismul de tipul întâi e cel consumat, cel de tipul al doilea e cel premiat (şi dorit de a fi premiat).

*

Când am ajuns acasă aseară am dat imediat Add Friend tuturor celor de care mi-am amintit că au câştigat. Unii dintre ei au o reţea slabă de prieteni pe Fb şi am să vă explic de ce cred că aspectul contează. Aşa cum spuneam la început, de unii nu am auzit, deşi mi-ar fi plăcut. Cred că vizibilitatea în domeniul ăsta e de dorit pentru că ai nevoie de o comunitate care să creadă şi să adere nu doar la felul tău de a scrie, dar mai ales la felul tău de a fi (cred că o comunitate de formează în jurul cuiva pentru că crede şi aderă la opiniile persoanei şi la judecata persoanei; mie, dacă îmi place de cineva, şi în scris, dar şi-n viaţa reală, îmi place pentru că îi ştiu şi vorba, şi portul, so to say, şi mă convinge să am încredere, implicit, în ce scrie şi în cum scrie). Cred că să fii plăcut ca om, şi-n meseria asta, ca şi în altele, este important. Să stai ascuns sau să fii prezent când şi când nu te poate menţine în atenţie.

*

Last, but not least, au oamenii ăştia blog? Cred că e vremea (n-aş putea explica de ce că încă nu mi-am explicat mie şi dacă aş da-o p-aia cu era comunicaţiei rapide, you’d laugh in my face :)) în care e cât mai bine să rămâi în atenţia cât mai multor oameni (dacă eşti în jurnalism) pentru ca ei să te poată urmări, cunoaşte şi întreba atunci când lipseşti: oare ce mai face X? Asta se reflectă, de exemplu, în zilele în care, deşi nu scriu nimic pe blog, am cititori care intră doar ca să vadă dacă am postat ceva nou. That’s having fans! Hahahahahaha! Dar serios vorbind, online matters.

*

Închei astfel cu dorinţa, din nou exprimată, de-a şti cine sunt câştigătorii şi unde-i pot citi.

*

Oana Sandu a câştigat secţiunea eseu cu „După 15 ani”, publicat în DoR #6. „Christian Ciocan te iubeşte”, scris de Tea Teodorescu în DoR #4 a câştigat secţiunea portret, iar „Trei într-o ghenă” de Ani Sandu (din DoR #5) a luat premiul secţiunii reportaj. Deocamdată doar textul scris de Tea poate fi citit integral online, dar le vom încarca şi pe celelate două: http://issuu.com/decatorevista/docs/dor4/122 (via DOR on Fb).

Lorena Lupu a câştigat secţiunea experiment cu „Trip pe sibutramină” publicat în Vice.

Află care sunt lucrările câştigătoare de la toate categoriile aici.

Standard

12 gânduri despre „Gala Superscrieri: unde scriu câştigătorii?

  1. eu nu scriu la Decât O Revistă. Am luat cu un text din Vice, „Trip pe sibutramină”, dar idioţii mi-au scris numele din CV (Cristina – Lorena Lupu), în loc de numele cu care semnez, chit că le-am dat textul semnat cum trebuie şi dovada foto a publicării lui, semnată tot cum trebuie – posibil să sugereze că sunt o no-name 😀

  2. nu, nu voiam să mă plâng. dar: să zicem că eu mă angajez să citesc sute de texte. le citesc, sau, mai exact, pun un juriu să facă asta. ei decid să premieze câteva. eu, organizator, pot face atâta lucru: să verific cum îşi semnează textele ăia pe care-i premiez. sau e un efort prea mare?

    în fine, ideea comentariului meu e că au câştigat şi texte din alte publicaţii, nu doar din DOR.

  3. păi da. din cauza asta am adăugat că mai erau şi alţi autori pe care i-ai fi recunoscut dacă nu li s-ar fi pocit numele.

    prin urmare: nu mă plângeam, explicam de ce aveai senzaţia de „who the fuck is alice?”.

  4. ai mai pus tu o data o intrebare pe facebook legata de jurnalistii preferati; coco ti-a dat atunci un raspuns bun: ca nu tine minte, ca nu o intereseaza, ca citeste daca textul e interesant. intr-o oarecare masura si cu f mici exceptii, asa sunt si eu. de exemplu, pt mine DoR e garantia calitatii si stiu ca aproape tot ce apare in acea revista e de foarte buna calitate, deci implicit jurnalistii sunt foarte buni. stiu numele a catorva de acolo, doar pentru ca ii cunosc personal (lavinia gliga, cristian lupsa, sebastian ispas, gabriela piturlea). insa texte precum cel cu ciocan, cel cu pompierul, etc. astea raman in minte multa vreme fara sa retin neaparat numele jurnalistului. pentru ca retii numele jurnalistului atunci cand el se promoveaza pe sine, de obicei ca mare analist. ex: cand apare la TV. ca sa trag o concluzie din observatia pe care am facut-o la inceput, poate nu e neaparat necesar sa existe staruri jurnalisti, care sa se promoveze pe sine prin facebook, blog si retele sociale numeroase. poate e necesar numai sa existe 2-3 publicatii de inalta calitate unde sa stii ca, daca le cumperi, automat vei da de texte bune. poate asa functioneaza lucrurile si in afara, nu stiu sa zic sigur.

  5. Andreea zice:

    e un punct de vedere, sure! dar, repet, nu ma refeream la notorietatea publicatiei, neaparat, ci la faptul ca, in general, nu am auzit de oamenii respectivi si nici macar de textele respective. prin ceea ce am scris incerc sa aflu de ce nu stim de ei (sau de ce nu aflam mai des)? d-aia am zis ca la o adica fb, blogs, twitter sunt instrumente necesare…’cause they have to promote their work … mai ales azi. daca un text bun apare in print (mai ales cotidiene) si ratezi ziua, s-a dus, e pa! d-aia, cumva, tb sa aflu din online de el, poate sa-l citesc in online etc. 10x for writing 🙂

  6. ioana zice:

    nu cred ca „idiotii” e un calificativ foarte politicos pentru niste oameni care te-au premiat si de asemenea nu cred ca cineva premiat la un concurs de ‘scrieri’ ar trebui sa se exprime asa. trist.

  7. @Lorena: Salutare, sunt parte din echipa de organizare a Premiilor Superscrieri. As vrea sa te asigur ca faptul ca nu ti-am scris numele cu care te semnezi ci pe cel din CV nu a fost cu rea-intentie. Intre timp am modificat deci spe ca esti ok. Multumesc

  8. Pingback: Superscrieri, un Pulitzer de-al nostru : Blogul ActiveWatch

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s