Uncategorized

The Brief History of the Dead

Oamenii aud bătăile inimilor. Dar nu pe ale lor. Şi nici pe ale celorlalţi. Pentru că şi ei, şi ceilalţi sunt morţi.

*

„Many African socities divide humans into 3 categories: those still alive on the earth, the sasha, and the zamani. The recently departed whose time on earth overlapped with people still here are the sasha, the living-dead. They are not wholly dead, for they still live in the memories of the living, who can call them to mind, create their likeness in art, and bring them to life in anecdote. When the last person to know an ancestor dies, the ancestor leaves the sasha for the zamani, the dead.” (James Loewen, Lies My Teacher Told Me)

*

În „The Brief History of the Dead”, Kevin Brockmeier imaginează un oraş în care trăiesc toţi cei care au murit şi totuşi n-au murit pentru că cineva, pe pământ, încă se gândeşte la ei. Oraşul este ca orice oraş de pe pământ: oamenii iau micul dejun, pleacă la muncă, au afaceri, se invită unii pe alţii la cină şi tot aşa. Niciunul dintre ei nu ştie însă cât urmează să stea în acest oraş, iar dispariţia fiecăruia dintre ei  se întâmplă deodată.

Luka este unul dintre cele mai interesante personaje şi figură principală în carte pentru că se ocupă de ziarul oraşului. În el sunt notate evenimentele care au loc … pe pământ. Luka are grijă să afle, zi de zi, cine-s nou veniţii şi de la ei culege ultimele informaţii despre ce se mai întâmplă în lumea de dincolo.

*

Kevin Brockmeier scrie minunat pentru că este foarte atent la detalii şi descrierile lui sunt predominant vizuale şi tactile. Pentru că sunt imagini, gesturi şi acţiuni foarte familiare fiecăruia dintre noi, înţelegi foarte uşor ce vrea să spună şi ce vrea să simţi când citeşti pentru că, chiar dacă nu te vei fi gândit la anumite lucruri în felul în care el le descrie, le vei fi simţit cu siguranţă.

*

„He (Luka) hated to say that reporting was in his blood, but it did seem to offer him something that nothing else did: the exhilaration of a million small facts. When he was working on a story, he felt as though he were a paleontologist uncovering a set of bones, chipping away at the world until he had enucleated some small, hard object he could catalogue and carry away in his hands: a skull, say, or a breastbone. That was the real reason he kept on writing the newspaper: he didn’t know how else to behave.”

*

În martie, Cristina a scris despre carte şi atunci am cumpărat-o. Abia acum am început s-o citesc (aştepta într-un lung şir de cărţi necitite).

*

Bătăile inimilor pe care cei care-s morţi şi totuşi nu-s morţi le aud sunt ale celor rămaşi pe pământ.

„I (Luka) have always suspected that the thumping sound we hear is the pulse of those who are still alive. The living carry us inside them like pearls. We survive only so long as they remember us.”

Coperta cărţii

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s