Uncategorized

Cum să construieşti o micronaţiune

După ce pro iubitorii de ţară vor convinge pe toată lumea de aici, vor pleca să-i convingă şi pe alţii să-şi iubească propriile ţări

Dacă mai văd încă o campanie ca „iubeşte-ţi ţara”, „de ce-mi iubesc ţara”, „de ce-i iubesc pe locuitorii ţării mele”, o să vomit.

*

O să vomit şi apoi o să-mi fac micronaţiunea mea ca să nu mai împart ţara în care m-am născut cu ultra naţionaliştii iubitori de campanii pro iubirea de ţară.

*

Cred că sunt o mână de oameni, de obicei locuitori ai oraşelor. Discuţiile cu prietenii lor sunt despre lucruri care îi enervează la muncă, pe stradă, la alţii şi, cu toate astea, din atâtea multe neplăceri se naşte (forţat) un fel de sentiment care trebuie musai răspândit fiind din soiul cel bun: „daaa, sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar şi atâtea care-mi plac, hai, să vorbim despre ele, să arătăm că oraşul nostru, oamenii noştri, ţara noastră merită iubite; să iubim iubirea de ţară”. Ce urmează e istorie: fac un site, scriu o misiune, apoi se înmulţesc.

*

Oare oamenii ăştia care înfăptuiesc proiecte pro iubirea de ţară şi cei care le susţin cred, cu adevărat, că noi, restul, stăm şi urâm, cu toată fiinţa, ţara în care suntem? Că dacă ei aruncă vorbe d-astea mari tip „iubire” înseamnă că-şi imaginează că cine nu iubeşte, urăşte. Oare cred despre unii şi alţii că spunând ce nu le place aici, spun de fapt că urăsc România, deci, în consecinţă, ei trebuie să le deschidă ochii prin poveşti despre de ce merită să ne iubim ţara?

HELfuckingLO! Toţi oamenii din toate ţările vorbesc naşpa despre oraşele lor, ţările lor, guvernele lor, oamenii lor. Toţi oamenii, când se plâng, se plâng de vieţile lor. Să te plângi de viaţa ta e genul de activitate care vine şi pleacă, o acţiune din multele repetitive pe care le facem de-a lungul vieţii, să te plângi de viaţa ta poate fi reconfortant şi odihnitor, la fel cum poate fi enervant dacă începi şi nu te mai opreşti. Când te plângi de viaţa ta, te plângi de orice face parte din viaţa ta, inclusiv de ţara ta, dar niciuna dintre plângeri nu înseamnă neapărat că Doamne, Dumnezeule, TOTUL e de căcat. Nu, înseamnă că trecem printr-o stare de căcat, o perioadă de căcat, în fine, căcat is part of life.

*

Ca să îţi construieşti o micronaţiune, ai nevoie de următoarele:

Find territory for your micronation. Most micronationalists use their houses, land no one wants, or land on other planets.

Declare your independence. If you have land, a declaration of independence will serve to claim that territory. Keep in mind, however, that actually sending your declaration of independence to gain recognition can lead to legal or military action if anyone disputes that claim.

Set up a government and constitution. This is a good time to consider why you’re starting a country, and how you would like it to turn out. Here are some examples:

  • Recreating the past – e.g. Nova Roma, dedicated „to the restoration of classical Roman religion, culture and virtues”.
  •  Aerican flag

    Just for fun – e.g. the Aerican Empire, based on strong senses of humour and a love of science fiction, fantasy, and games.

  •  GLK postage stamps

    To promote an agenda – e.g. Gay and Lesbian Kingdom of the Coral Sea Islands, on the uninhabited Coral Sea Islands off the coast of Queensland, in response to the Australian government’s refusal to recognize same-sex marriage.

  • Acquire citizens. You can have only yourself, if you want, or anyone who wants to join. Setting up a website, however, will help publicize your micronation to potential citizens around the world. You must also decide what you require of your citizens. Do they have to pass a test? Abide by certain laws? And what will they have to identify themselves as citizens of your country – A passport? Driver’s license? Badge?
  • Decide on symbols for your country. You should have a flag, a coat of arms, and any other way to represent yourself. Once you have symbols chosen, you can issue stamps, medals, and currency, if you’d like. Some micronations go as far as inventing their own culture and language. Of course, you might be content to create your own letterhead. After all, it’s your country!

Restul de paşi ca să-ţi faci ţară, aici.

*

Când îmi termin de pus la punct ţara, o să vin după voi, ultra naţionaliştilor iubitori de campanii, şi-o să vă intoxic cu pledoarii şi poveşti despre „de ce iubesc ŢARA MEA”.

Anunțuri
Standard

6 gânduri despre „Cum să construieşti o micronaţiune

  1. iubitorii de tara (~neam, patrie etc) sunt un fenomen usor explicabil, dupa 1 secol de indoctrinare nationalista, cu perioade mai subtile sau mai in your face (perioada fascista si pre-fascista, apoi nationalist-comunismul si apoi, de 20 de ani, revenirea mentalitatii anilor ’30). si in general, astia sunt si cei mai receptivi la mesajele unor miscari precum Noua Dreapta..ceea ce pe mine, pe langa ca ma scarbeste, ma si cam sperie..
    that being said, ce trebuie sa fac pt a obtine cetatenie in tara ta? 🙂

  2. Eu nu cred că ăia-s naţionaliştii, cu atât mai puţin ultra. Eu zic că-s o reacţie la cei care cred că ”tot ce e românesc e de căcat şi tre’ să moară” (haha, am ajuns să dau citate din Puya). Plus că, precum se ştie, dacă sare unul şi face viralitate, trebuie să mai sară vreo 50 după. Receptivii la ND şi alte chestii de genul sunt cei care urăsc, nu care iubesc. Urăsc romii, homosexualii, musulmanii, ”sectanţii”.
    Cochetam şi eu cu ideea de a-mi face micronaţiune, chiar căutasem ceva cărţi pe amazon 😛 De departe cea mai tare micronaţiune e bila aia din Prater, pe mine mă fascinează.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s