Uncategorized

The power of storytelling

Credit foto

The power of storytelling„, prima conferinţă anuală de jurnalism narativ organizată la Bucureşti de cei de la Decât O Revistă, s-a întâmplat sâmbătă, 26 noiembrie, la Universitatea Româno-Americană. Jacqui Banaszynski, Pat Walters, Alex Tizon şi Laurie Hertzel au fost jurnaliştii americani multi premiaţi invitaţi să spună ce face o poveste să devină valoroasă pentru jurnalismul de tip narativ.

*

Jurnalismul narativ este, conform Wikipedia [am ales-o ca sursă pentru că, în termeni generali, înglobează trăsăturile de bază], „interpretation of a story and the way in which the journalist portrays it, be it fictional or non-fictional. In easier words, it tells a story.” Ţine minte sintagma „interpretation of a story” pentru că mă voi întoarce la ea mai ales că datorită lui Wiki am cunoscut-o pentru prima dată în relaţie cu jurnalismul narativ şi mi s-a părut foarte interesant un anumit aspect. Dar, cum spuneam, hold that thought. Voi reveni la idee.

*

Laurie Hertzel a vorbit despre „The Power of Story„, spunând că „poveştile pe care ni le spunem unii altora sunt, cel mai adesea, despre experienţe comune”, dar şi că „in journalism, storytelling has power through TRUTH” pentru că prin intermediul lui „redears can see someone else’s life”. Laurie a mai zis că „we make stories out of everything”.

În „The backbone of narrative – how to turn your writing into a camera„, Laurie scrie despre cei 6 paşi pe care îi recomandă astfel încât textul pe care cineva îl scrie să cuprindă toate aspectele care să-l facă reuşit din punctul de vedere al jurnalismului narativ.

*

Pat Walters a avut o abordare diferită în sensul că el face jurnalism narativ la radio, deşi scrie şi texte. Totuşi în prezentarea de la conferinţă a vorbit despre prima categorie, „Think outside the page„. „Even as print media everywhere is stuggling with declining revenues, we are enetering a new age of deeply reported journalism. (…)” Aşa cum a promis în descrierea prezentării sale, Pat a discutat despre „a multimedia iPad magazine, a print magazine that is created using social media tools in just two days by thousands of people all over the world and a magazine that happens live on stage, among others. We will also discuss how innovators in radio and film are cooking up new ways to reach their audiences on stage and over the web.”

Pat a încurajat experimentarea în jurnalismul narativ pentru că „it is getting cheaper”. Să ai un aparat foto sau un telefon mobil este primul pas pe care oricine îl poate face astfel încât să creeze altceva decât clasicul text. Să ne aducem aminte că, recent, fotograful Annie Leibovitz a spus că o cameră de fotografiat la fel de bună ca un aparat profesionist este cea ataşată iPhone-ului, sugerând că e tot mai uşor, pentru toată lumea, să facă poze bune.

Pat, producător la radioul Radiolab, unde a realizat programe câştigătoare ale premiului Peabody, a prezentat una dintre lucrări: Symmetry.

Observaţia lui principală a fost că pasiunea este cea care îi aduce laolaltă pe oameni. Chiar dacă eşti un bun autor fără niciun fel de aptitudini în a face videouri, a face poze sau a monta, în jur sunt mulţi princepuţi să le facă pe oricare dintre ele şi că la punerea în practică a unei idei bune majoritatea se va arăta disponibilă.

Bibliografie: The Atavist – „publishes bestselling nonfiction stories that are longer than magazine articles but shorter than books for digital devices like the iPad, iPhone, Kindle, and Nook.”

*

Prezentarea lui Alex Tizon s-a numit „Untold Stories” pentru că „journalism at its best strives to tell stories that uncover, explore, illuminate and inspire change. This means finding and telling stories that have been overlooked or neglected or poorly reported.” Cu toate astea cred că alegerea lui Alex (ne-a vorbit despre o comunitate pe cale de dispariţie din Alaska) n-a fost cea mai bună alegere pentru că mulţi n-au rezonat cu subiectul. Mai mult, prezentarea lui Alex n-a fost chiar o prezentare, ci mai degrabă reflecţii spuse cu voce tare. Aşa cum discutam cu cineva după prezentarea lui, a fost ca şi când el se auzea pe sine spunând pentru prima dată anumite lucruri ceea ce a dus la un ritm sacadat,  molcom, o prezentare fără sare şi piper (pentru mine).

În legătură cu parcursul profesional, Alex a spus ceva care m-a liniştit: „Through my first 10 years of journalism, I did not know what I was doing.” Îi împărtăşesc starea în principal în legătură cu faptul că singurul criteriu după care îmi lucrez subiectele este interesul. Dacă mă interesează, deci îmi plac, le fac, dacă nu, nu. Sper să nu îmi ia 10 ani să îmi dau seama despre ce fac, însă când lucrez am o stare profund intuitivă (pe lângă organizare, adică ştiu ce paşi am de făcut, felul în care scriu din punct de vedere al alegerii cuvintelor, intensităţii şi scenelor pe care le arăt sunt pur intuitive ca şi când, dacă pe mine mă emoţionează anumite aspecte, cred că acelea sunt cele care îi vor emoţiona şi pe alţii).

Parcă spre a-mi linişti nedumerirea mai sus exprimată, Alex a spus: „Tell stories that only you can tell, that reflect your personality, in your own, individual way. Write stories you are interested in.”

Povestind despre felul în care a acoperit evenimentele de la 11 septembrie, adică un event atât de mare şi de important, Alex a spus: „When you have to cover something big, just cover tiny stories”. În acest caz, Alex a străbătut America timp de 3 săptămâni şi s-a oprit în casele unor americani obişnuiţi a căror poveşti despre cum i-a afectat 9/11 le-a scris.

La întrebarea „how to become a journalist?” a răspuns la obiect: „I do not know” :).

Alex a avut, de asemenea, câteva recomandări pentru ca munca unui jurnalist care face jurnalism de tip narativ să aibă valoare:

1. Know your themes

2. Cultivate your senses

3. Every person has a story woth telling

4. Go where no man had gone before

5. Dig deep

6. Embrace torement, „live on the verge of tears”.

*

Preferata mea şi, de departe, jurnalistul cu cea mai validată autoritate a fost Jacqui Banaszynski, care a avut prezentarea cu tema „A storyteller’s ethic„: „Ethical boundaries in journalism can seem confounding, limiting and uncaring. But when a journalist is pursuing intimate stories that have deep social purpose, he or she must be guided not by rules but by values.”

Jacqui a vorbit, concret, despre toate acestea pe textul cu care a câştigat premiul Pulitzer în 1988, „AIDS in the Heartland„, „an intimate look at the life and death of a gay farm couple.” A povestit totul despre „the intricate dance that occurs between the storyteller, the story subject and the story; how to negotiate intimate but professional relationships; what we owe our story subjects vs what we owe our readers; and the dangerous misuse of <objectivity>.”

Recomandările lui Jacqui au fost:

1. Know the purpose of your story

2. Be very clear and honest with your subjects, negotiate any conditions

3. Be careful about all the people you have to be loyal to.

4. Seek other points of view

5. Find alternatives

6. Get closer to the story

HONOR YOUR SUBJECT’S TRUTH!

În ceea ce priveşte recomandările vizavi de un comportament etic în jurnalism, Jacqui a făcut trimitere la regulamentul Institutului Poynter.  Găseşti aici mai multe articole pe tema „eticii în jurnalism” publicate pe site-ul Institutului Poynter.

*

Reîntorcându-mă la al doilea paragraf şi la sintagma „interpretation of a story”, spuneam că mi s-a părut interesantă formularea pentru că, de-a lungul conferinţei, cel puţin, discuţiile au fost despre faptul că autorul trebuie să se asigure că spune tot adevărul (d-aia accentul pe detalii). Însă nicio clipă nu s-a discutat că până şi-n jurnalismul narativ, atât de dedicat acurateţii faptelor şi informaţiilor, ceea ce un jurnalist scrie este „an interpretation of a story”, deci nu adevărul. E uşor de înţeles de ce până la urmă, chiar şi având disciplina acurateţii, jurnaliştii nu scriu adevărul, ci o intrepretare a lui:  pentru că ei reconstruiesc momente din viaţă cu obiectivul de a le reda cât mai fidel. Nu reconstruiesc un adevăr, aşa cum nu pot reconstrui o minciună.

Şi Ana Maria Ciobanu a scris despre conferinţă. Ei i-a plăcut Alex. 🙂

Sorana Savu a scris despre asta pe blogul Cristinei Bazavan.

Şi Vlad Mixich e pro Tizon. Oi fi avut eu ceva în cafea 🙂

Standard

3 gânduri despre „The power of storytelling

  1. E cu atat mai haios ca fiecare ne-am legat de alte lucruri:) De multe ori m-am gandit ce interesant ar fi un experiment cu 10 jurnalisti care sa scrie despre aceeasi scena. Sunt sigura ca fiecare ar pune accentul pe altceva- de-asta ma si sperie uneori „interpretation of a story”.

  2. Pingback: The power of storytelling « « Spada

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s