Uncategorized

Cum ar fi să fie altfel?

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, cunoaştem tot mai multe tipologii şi tipuri de oameni. Poate că nu e indicat, frumos, util, poate că e precipitat să pui un tag pe fruntea unui om, să-l bagi într-o cutiuţă alături de alţii asemenea lui pentru că fiecare om e, nu-i aşa, unic? Sincer, de multe ori nu-i aşa. Nu-i vorba de desconsiderare, e vorba că, în realitate, din interacţiunea cu majoritatea, tag-ul ăsta e tot ceea ce le vom putea da. Te-am cunoscut, te-am tag-uit, ăsta îmi pare că eşti şi ăsta îmi pare că-ţi e rangul, te-am pupat, pa! Despre tag-uri ale personalităţii e vorba şi-n „Cum ar fi să fie altfel?”

*

Că vedem cu ochii noşti diferite tipuri de oameni şi că ne amuză sau ne întristează ce vedem, e una; dar să vezi o mână de copii jucând rolurile unor oameni mari, ei, asta e ceea ce numesc hiperbolizare involuntară. Noi facem mişto de cei de lângă noi imitându-le trăsături diverse pentru că ne dăm seama în ce privinţe sunt forţaţi, ori ridicoli şi, conştient, ştim de unde vine sursa de umor pe care o punctăm fără milă; dar când un copil face asta, efectul te face să-ţi pui mâinile în cap, căci singura întrebare care-ţi vine (care mi-a venit mie) este: aşa arătăm în ochii lor?

*

Condiţionaţi de tot ceea ce trăim şi de toţi cei cu care trăim, devenim într-un fel. Dar dacă putem fi şi altfel? Asta e ipoteza de la care pleacă 7 copii în piesa de teatru „Cum ar fi să fie altfel?”. Fiecare dintre ei interpretează apucăturile unui om mare şi însuşi omul mare pe care-l joacă ei ştie că e ceva în neregulă, absurd cu ei, dar nu ştie foarte bine ce-ar trebui să facă să nu mai fie astfel.

*

Copiii sunt actori amatori crescuţi la şcoala de teatru Best Talents. Proiectul îi aparţine Ileanei Răducanu, jurnalist şi … redactor şef la Elle Decoration. „Monoloagele sunt scrise de mine (cu excepţia celui interpretat de Luca Nicolaescu – Omul care asculta muzica la cască, de Matei Vişniec). Eu am terminat UNATC – FILM – Comunicaţii audiovizuale şi scenaristică şi, în realitate, nu m-am îndepărtat nici de una, nici de alta, am continuat să profesez în zona în care m-am pregătit. Teatrul e ceva ce am descoperit pe parcurs şi absolut întâmplător„, explică Ileana.

Filip Ristovski a regizat şi i-a pregătit pe cei şapte tineri. Şi a făcut-o cu o dăruire şi cu o pasiune care sunt atât de rare în zilele noastre. Asta în timp ce trebuia sa fie la propriile repeţii, în spectacole grele, cu roluri principale„, continuă Ileana.

Copiii-actori sunt: Maria Popescu, Luca Nicolaescu, Kira Hagi, Bogdan Dimache, Mădălina Cabat, Andrei Bîtculescu și Mariana Bîtculescu.

Eu l-am văzut aseară, în premieră, la Teatrul Foarte Mic, unde cred că va continua să se joace (să verificaţi!).

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s