Uncategorized

Utilitatea unei literaturi erotice

Avem literatură erotică? Cine o scrie? Şi, de fapt, ce înseamnă literatura erotică? În „Scrieri pornografice”, Boris Vian încearcă să răspundă la aceste întrebări printr-o serie de texte scrise între 1947 şi 1958 pe care le-a citit în cadrul conferinţelor „Utilitatea unei literaturi erotice”.

*

Până să atingă subiectul erotismului în literatură, Vian încearcă să afle care este utilitatea cărţilor.

S-o spunem pe şleau. Scriem pentru noi înşine, fireşte; dar scriem mai ales pentru a realiza o aservire temporară a cititorului, la care acesta consimte din clipa în care a deschis cartea; şi e de datoria autorului să fie dusă la bun sfârşit prin intermediul artei sale.

Chiar dacă un autor scrie pentru a-şi împlini o nevoie personală, totuşi cititorul rămâne personajul care validează succesul sau insuccesul unei cărţi. Ce trebuie să facă un scriitor astfel încât cititorul să nu-i arunce cartea la coşul de gunoi?

Unul dintre cele mai eficiente mijloace este, fără îndoială, acela de a produce asupra lui o impresie fizică, de -al face să simtă o emoţie de ordin fizic; căci, evident, atunci când eşti implicat fizic într-o lectură, te detaşezi cu mai mare greutate decât dacă e vorba de o speculaţie pur imaterială, la care nu participi decât în mod neatent, folosindu-ţi creierul la minimum.

… trebuie să-ţi dai silinţa ca să meriţi titlul de scriitor activ, să pui la bătaie efecte cât mai variate, agreabile ori dezagreabile, care să-l facă pe cititor să râdă, să-l facă să plângă, să-l îngrijoreze, să-l excite, însă întotdeauna din punct de vedere material – înţeleg prin asta că emoţia trebuie să aibă rezultate măsurabile şi că, dacă, de exemplu, plângem, trebuie să vărsăm lacrimi adevărate.

Boris Vian nu crede în scriitorul care produce texte sub imperiul inspiraţiei.

…  există un oarecare pericol în a-ţi reprezenta scriitorul drept o bestie de geniu care scrie febril după dictarea muzelor. Se întâmplă şi aşa; dar chiar dacă producem texte cu uşurinţă şi fără retuşuri, intenţia şi proiectul îşi spun şi ele cuvântil. Cu toate acestea, repet, se întâmplă în general într-o proporţie insuficientă, la care se adaugă o cantitate considerabilă de empirism şi tradiţie.

Iubirea şi moartea rămân temele care suscită cel mai intens atenţia cititorului alături de…

… consumul de stupefiante sub forma lor nobilă (opiu, haşiş) sau sub forma lor degradantă (alcool, tutun); nu pomenim formele chimice sau hipodermice, cocaina sau morfina, care ar trebui, fără discuţie, interzise.

*

Înainte de a spune ce este o literatură erotică, Boris Vian explică ce nu este o literatură erotică şi îl pune în mod special la zid pe unul dintre autorii despre care s-a spus, îndelung, că ar aparţine genului.

Am denunţat deja cazul lui Sade, ale cărui analize medicale limitează infleunţa, cu atât mai mult cu cât le consolodează printr-o sumedenie de detalii nu tocmai ispititoare. Erotismul din Cele 120 de zile ale Sodomiei, atunci când nu cade într-un ridicol destul de comic, nu merge mai departe de acela al lui Petit Larousse pervertit; iar pregătirea orgiei, care durează pagini de-a rândul, sunt cumplit de plictisitoare, stârnind un interes scăzut în comparaţie cu cel al Catalogului General al Manufacturii Armelor din Saint-Etienne sau cel al anunţurilor matrimoniale din Chasseur francais … căci, cine vrea să dovedească prea multe, nu dovedeşte nimic.

Citându-l pe Havelock Ellis, Boris Vian spune despre literatura erotică:

Adulţii au nevoie de o literatură obscenă aşa cum copiii au nevoie de poveşti cu zâne ca de o eliberare de forţa opresivă a convenţiilor.

Adevărul lui Boris Vian este că …

… literatura erotică nu există decât în mintea erotomanului; nu am putea pretinde că descrierea, să spunem, a unui copac sau a unei case e mai puţin erotică decât cea a unui cuplu de îndrăgostiţi pricepuţi. Totul este să afli care e starea de spirit a cititorului.

Când sunt puse pe masă -,vinurile îl aţâţă pe beţiv şi-l lasă rece pe cel care nu bea; tot aşa, aceste lecturi încălzesc, poate, o imaginaţie depravată. Dar nu lasă nicio impresie asupra unei minţi temperate … O minte care aparţine, fără urmă de îndoială, tuturor personajelor aici de faţă, inclusiv conferenţiarului. 🙂

Textele lui Vian sunt foarte spumoase.

*

În 1942, Paul Eluard a scris poemul „Libertate„, care a devenit imn al Revoluţiei Franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Vian l-a preluat şi a scris o pastişă, adică o imitaţie, care a circulat într-un cerc restrâns de prieteni, fiindu-i dedicat lui Claude Leon, fost membru al Rezistenţei, pe care-l încerca emoţia de fiecare dată când auzea poemul lui Eluard.

pe pragul casei tale
pe pardoseala lustruita
pe capacul pianului
scriu numele tau.

pe prima treapta
pe a doua si pe celelalte
pe usa ta de-acasa
scriu numele tau.

pe peretii camerei noastre
pe tapetul viperin
pe semineul de cenusa
scriu numele tau.

pe perna, pe asternuturi

pe salteaua de lana
pe traversina ingalbenita
scriu numele tau.

pe chipul tau incordat
pe narile tale deschise
pe fiecare san tuguiat
scriu numele tau.

pe pantecul tau ca un scut
pe coapsele desfacute
pe misterul tau alunecos
scriu numele tau.

am venit in toiul noptii
ca sa mazgalesc toate astea
am venit pentru numele tau
ca sa-l scriu
cu sperma.

*

Boris Vian a fost scriitor, trompetist, cronicar muzical, traducător, inginer şi actor. „Scrieri pornografice” a apărut la editura Art.

Boris Vian

 

 

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s