Uncategorized

1.2 lei

Orice ţi se întâmplă bun, să dai mai departe. Să dai mai departe bun şi când ţi se întâmplă rău. Există o roată care se întoarce? Nu ştiu, poate, n-am observat un pattern în sensul ăsta, dar, dacă este, prefer să fie bine în jur atunci când eu sunt izvor de acţiune.

*

Eram prin liceu când l-am văzut pe Haley Joel Osment în „Pay It Forward”. Ştiu că m-am uitat la film că îl iubeam pe Kevin Spacey şi trebuia să văd toate filmele lui, iar şi iar. „Ce film tare!”, mi-am zis. Ideea asta a lui „a da mai departe” care pleca de la un copil de şcoală şi care se propaga cu viteza unui virus mi se părea genul de treabă care trebuie să fie replicată şi-n viaţa cu zi, cât se poate de serios, să-ncerci să faci lucruri pe care nu le aşteaptă nimeni, când nu le aşteaptă nimeni, o surpriză totală care să-i scoată pe alţii din zona de confort şi să înţeleagă că bunătatea nu-i o acţiune de tipul „serviciu contra serviciu”, ci e înnăscută ori educată şi-apoi ţâşneşte pur şi simplu când şi unde găseşte nevoi de împlinit şi oameni de bucurat.

*

Eram în Mega Image. Când am ajuns la casă un cuplu se scotocea după bani.

– Trebuie să renunţăm la ceva, zice ea.

– Salata asta, încuviinţează casiera.

– Cât vă trebuie?, mă bag.

– Nu e nevoie, lăsăm salata, răspunde el.

Casiera scoate salata din coş. Femeia se întoarce spre mine.

– 1.2 lei.

Am scos din portofel, i-am dat casieriţei, salata a trecut înapoi în sacoşă.

– Mulţumesc, a spus tipul, încă încordat, încă neîncrezător.

– Mulţumesc, a spus şi ea.

*

Ce înseamnă 1.2 lei? Câteodată este nevoie de foarte puţin pentru mize care nu pot fi, apoi, puse în cuvinte. Cam asta e schema.

Standard

6 gânduri despre „1.2 lei

  1. exact! exact. aş scrie de o mie de ori. aşa mă gîndesc şi eu şi exact aşa acţionez. din păcate, de cîteva ori am fost refuzată cu neîncredere, de alte cîteva ori oamenii şi-au făcut cruce şi-.au trecut mai departe, iar o dată cineva chiar s-a simţit dator să încerce să fie agresiv, să mă facă să înţeleg că nu pot face io aşa, ce mă taie capul.
    cel mai adesea, şocant e să urmăreşti pe feţele oamenilor cum le clatini oamenilor părerea rea pe care o au despre ceilalţi – şi în consecinţă părerea bună pe care o au despre ei înşişi (că sînt vigilenţi, perspicace, că nu-i poţi duce de nas…).

  2. Andreea zice:

    gaben, iti multumesc. ma gandeam si la video-ul asta dar nu mai stiam cum se numeste. thanks for posting! si o onoare ca mi-ai scris. i love ya work! 🙂

  3. Andreea zice:

    gadjodillo, inteleg ce spui. aici nu s-a uitat nimeni urat. doar ca tendinta initiala e sa refuze gesturile frumoase pentru ca n-au parte de ele des si-atunci ti se pare ca daca altul iti da ceva, iti va cere ceva inapoi. tocmai asta e frumusetea! ca uimirea e maxima 🙂

  4. Nu suntem obisnuiti sa primim atentie, cum din pacate de multe ori nu suntem obisnuiti sa dam atentie unor lucruri pe cat de minore pe atat de importante… Din cauza asta oamenii reactioneaza asa…daca ar deveni un obicei pentru fiecare, aceste grimase si refuzuri vor disparea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s