Uncategorized

Oameni ca leurda

În pădure la Băneasa, în pădure la Băneasa, Vetoooo!

Trebuia să scriu postul ăsta acum vreo 3 ore, dar a naibii poză nu voia să se încarce. „Chinul” uploadării m-a amuzat cu atât mai mult cu cât textul pe care urmează să îl citiţi are legătură cu … bucuria în prezenţa unui lucru rar.

*

Cele două zile de filmare la emisiunea pentru cooking, „Sănătatea în bucate” (sâmbăta şi duminica de la 12.30 pe Digi 24; dacă n-ai RCS/RDS, ai net, deci o poţi vedea) au stat sub semnul entuziasmului că a dat în floare … leurda. Îmi pare rău că n-am poze cu Marius şi zâmbetul lui atunci când vorbea despre planta verde sau când decora felurite mâncăruri cu flori de leurdă „că sunt galbene şi arată frumos„. Arăta ca o şcolăriţă îmbujorată călcând, pentru prima dată, pe treptele instituţiei de învăţământ.

*

Dar ce e cu leurda asta?„, a întrebat, în a doua zi de filmare, unul dintre operatori, exasperat probabil de recurenţa cu care leurda apărea în vieţile noastre profesionale. Marius, deşi din fire un tip entuziast, nu dă pe-afară din nimic, iar bucuria lui se justifica prin faptul că, pentru el, leurda este adevăratul vestitor al primăverii. O fi ghiocelul simbol naţional de vreme bună pe cer şi-n inimi, dar pentru unii, mai ales dacă-s bucătari iubăreţi de condimente, anumite verzituri rare s-ar putea să cântărească mai mult.

*

Leurda apare numai primăvara şi există pentru doar … trei săptămâni. Creşte la liber, în păduri, şi este culeasă de cine are drum prin frunziş. Cine ştie, o aşteaptă şi se duce special după ea. Dacă nu, o cumpără din piaţă unde, câteodată, se găseşte. În salate şi feluri de mâncare, leurda este minunată pentru că are un gust asemănător, un pic, cu usturoiul. Este înţepătoare cât să te facă să tresari, dar totuşi să nu fie deranjantă.

*

Bine, dar nu găseşti leurda şi în alte anotimpuri, dacă o conservi?„, a insistat operatorul. „Sigur că există„, i-a răspuns Marius care tocmai o folosise într-o tartă cu spanac, „dar nu mai are aceeaşi aromă şi prospeţime.

*

M-a făcut să mă gândesc la oamenii care îmi plac, cei care îmi plac tare-tare şi pe care mi-ar plăcea să-i am în preajmă mult-mult şi acum-acum pentru că au în ei aromele care-mi plac. Sigur, ca şi leurda, s-ar putea să dau de ei şi mai încolo, dar poate că gustul li se schimbă şi n-aş vrea să risc.

 

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s