Uncategorized

Despre frica de a fi văzut

Contrar opiniei publice, să creşti nu este despre a învăţa să te ascunzi, ci despre a învăţa să te arăţi

… dar sigur, asta e părerea mea.

*

Discutam zilele trecute cu un prieten care îmi spunea că cel mai simplu ca să n-ai belele prea mari, în general, e să mergi tiptil. Cum adică să mergi tiptil?, am întrebat eu. Adică să încerci să te faci cât mai puţin văzut spre deloc ca să nu atragi atenţia, ca să nu fi supus analizei generale, că-i de bine sau de rău, a zis el.

*

M-am gândit  în seara aceea că asta e o prostie. Că mie îmi place că exist şi îmi place să mă fac văzută. Din ce în ce mai văzută. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e vorba despre brandul personal sau despre a fi în centrul atenţiei, ci despre a fi în faţa lumii tot mai conştient de faptul că prezenţa ta poate conta pentru ceilalţi, că experienţa pe care o ai nu s-a acumulat ca să te panichezi în faţa vieţii, ci ca să împărtăşeşti ce-ai învăţat cu seninătatea cu care păsările zboară pe cer.

*

Mie îmi place să-mi las amprenta. N-am o problemă să fiu urmărită, studiată, dezbătută şi nu cred că mi-a fost vreodată teamă să mă prezint cum sunt în faţa altora. Vreau să mă ţină lumea minte pentru că, altfel, care e rostul meu p-aici? Uite, eu nu sunt aia care să se gândească la misiuni de viaţă sau, ok, poate puţin, câteodată, însă îmi place ca atunci când am relaţii cu oamenii să fiu acolo, cu ei, prezentă, activă, vie. Întâlnim mulţi oameni şi, sigur, nu putem avea pentru toţi aceeaşi importanţă. Dar pentru ăia de care ne legăm bine trebuie să fim ca o furtună.

*

Mi-am dorit şi îmi doresc în preajmă oameni pe care să-i admir, de care să mă îndrăgostesc, care să mă enerveze şi care să mă amuze şi care să mă facă, pe rând, să simt toate aceste stări. Fete sau băieţi, nu contează. La rându-mi vreau să fiu asta pentru ei. Să conteze că m-au întâlnit şi să conteze că i-am întâlnit indiferent pentru cât timp.

*

Dragul meu prieten, să mergi tiptil e naşpa. E mişto să mergi cu mersul tău, cu ritmul tău, bucuros că eşti tu, curios să înveţi, tandru, şi binevoitor ,şi înţelegător, şi cu tact, şi nebun, şi stăpân pe tine, şi dur, dar bun şi plin, şi uimit, şi visător, şi intrigat, şi articulat în vorbă şi-n purtare. Şi loial prietenilor şi gândurilor frumoase pentru că astea contează mult pentru mine.

*

Să nu-ţi fie frică!

Anunțuri
Standard

4 gânduri despre „Despre frica de a fi văzut

  1. Excelent Andreea! Mi-a plăcut articolul! 🙂 Exact asta fac și eu acuma, cresc pe zi ce trece pentru a da valoare celor din jur ca și grația unei colibrii în zbor! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s