Uncategorized

Toate marşurile şi protestele astea …

… încep să mă plictisească.

*

Să vă explic la ce mă gândesc când spun asta.

*

Trăim în nişte timpuri în care, în ansamblu, lumea este nemulţumită. Nu contează de ce este nemulţumită, motivele sunt infinite: de la familie şi până la locul de muncă, orice este, practic, o sursă să te simţi ca naiba. Şi eu găsesc motive de insatisfacţie în multe, dar cu toate acestea …

*

realizez că sunt stupidă şi că nemulţumirea nu are de a face cu cauze exterioare, ci cu propria neputinţă de a fi mai trează în privinţa multor lucruri. Însă accept ce simt, încerc să înţeleg de ce simt ce simt şi educ astfel încât să nu mă mai simt incomod, din cauza aceloraşi stări, şi altă dată.

*

Să te simţi incomplet zilele astea are parte de toate încurajările. Ni se spune că totul în jur este nedrept şi aşa fiind noi avem toate motivele să fim nemulţumiţi şi, mai mult, să ne scoatem nemulţumirile astea în stradă pentru că, nu-i aşa, trăim într-o eră a protestelor ceea ce ne face să fim nişte … protestatari, adică nesatisfăcuţi.

*

Ei, bine, mie mi se rupe de starea generală a lui „ridică-te şi zii ce ai de zis!” Poate că eu nu vreau să mă revolt în felul în care mi se pare că suntem îndemnaţi să ne revoltăm azi: cu încrâncenare şi fără să ne treacă măcar prin cap să dăm înapoi.

*

Eu vreau să protestez cu iubire. Când se-mpute vreo situaţie sau vreun om lângă mine, vreau să am puterea să respir adânc şi în loc de „lua-te-ar dracii” să urlu „te iubesc”.

Înţeleg că marşurile, protestele, revoltele reprezintă drepturi ale cetăţenilor şi sunt o formă publică de a cere ce doreşti. În regulă! Însă cu ce stare de spirit se-ntâmplă toate astea? Cu ce este injustiţia împotriva căreia pretindem că „luptăm” mai prejos decât nedreptatea pe care o facem, în fiecare zi, oamenilor de lângă noi gândind urât despre ei, vorbindu-le urât, îndoindu-ne de ei, crezând că-s mai puţin decât noi dintr-un motiv sau altul?

*

Forma mea ideală de protest? Ce-au făcut azi 40.000 de norvegieni: au ieşit în stradă şi-au cântat piesa „Children of the Rainbow” la câteva străzi de tribunalul unde Anders Breivik este judecat pentru atentatele în care au murit 77 de persoane.

 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s