Uncategorized

Bunăvoinţă

Să fii bun cu alţii. Dar, înainte de toate, să fii bun cu tine.

Am un prieten care, de fiecare dată când îi sună telefonul sau primeşte un mesaj, se simte obligat să răspundă chiar dacă nu îşi doreşte să facă asta. Adesea văd în telefonul lui mobil un soi de GPS prin care oricine, la orice moment, poate să dea de el pentru că i se pare aiurea să nu răspundă, ca şi când celălalt ştie că el este acolo, dar evită să apese butonul verde şi să vorbească. Să ai un telefon mobil nu înseamnă să fii disponibil pentru un altul la orice oră din zi sau din noapte. Am libertatea de a vrea sau a nu vrea să vorbesc cu cineva fără să fiu îngrijorat că refuzul meu va crea situaţii încâlcite în care trebuie să dau explicaţii despre „de ce nu am fost de găsit”. Pur şi simplu, uneori, un altul nu este binevenit în spaţiul meu, nu pentru că am ceva de împărţit cu persoana, sau pentru că îmi displace, sau, ad-hoc, s-a întâmplat ceva între noi şi dau reject fără vreo explicaţie.

Câteodată vrei să fii singur, vrei să nu vorbeşti, vrei să n-ai chef să discuţi o chestie sau alta şi vrei să arăţi că asta e decizia ta fără să dai vreo explicaţie.

*

Ştiu oameni care cred că nu merită să se simtă bine. Ştiu oameni care îşi refuză plăceri simple ca un fel de pedeapsă pe care cred că o merită din ei ştiu ce motive. Capacitatea de-a ne autopedepsi şi pune beţe în roate este incredibilă şi nu trebuie să fie situaţii extraordinare în care să facem asta. Poate fi refuzul de-a mânca o îngheţată când îţi doreşti foarte mult sau acela de-a înceta să mai lucrezi la un proiect pentru că vrei să ieşi o oră să bei un cocktail în bătaia soarelui.

*

În fiecare dimineaţă dau o raită pe fundeal.ro şi-alte site-uri asemănătoare. Că găsesc vreun masaj sau vreo procedură cosmetică, nu ezit să cumpăr oferta foarte bună ca preţ şi să mă duc, cu prima ocazie, în locul în care mi se promite că, dacă mă las pe mâinile cuiva, relaxare veşnică voi primi. Chiar dacă nu găsesc ceea ce vreau, simplul fapt că mă uit după lucruri pentru mine mă face să mă simt bine, în formă, binevoitoare că am grijă să-mi fie bine.

*

Pampering = indulge with every attention, comfort, and kindness; spoil

„To pamper” mi se pare unul dintre cele mai frumoase verbe din limba engleză. Pe lângă voioşia cuvântului, el descrie cel mai bine starea de atenţie către sine, când tot ceea ce faci are ca scop o stare de bine a minţii, sufletului şi trupului, acţiuni obligatorii dacă vrei să îţi păstrezi energia vitală.

În fiecare sâmbătă fac ceva pentru mine. Că mă duc la manichiură, masaj, că-mi iau o haină sau pur şi simplu citesc o carte, singură, la o terasă cu o cafea bună în faţă, toate astea fac parte dintr-un timp al meu pe care nu mi-l refuz: unul de care mă bucur la maxim şi în care am libertatea să aleg să nu fiu alături de altcineva chiar dacă sunt căutată şi, în loc să apăs butonul verde, ignor, cu cea mai mare seninătate, sunetul telefonului mobil.

Adevărata bunăvoinţă începe cu cea arătată faţă de noi înşine!

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s