Uncategorized

Despre nedreptate

Când vorbim despre „nedreptate”, ca şi-n cazul altor situaţii de viaţă, ceea ce noi ne imaginăm n-are nicio importanţă în raport cu ceea ce este

Moare cineva, de obicei ceea ce numim „om bun”, şi printre primele replici pe care le spunem este: „Ce nedreptate!”

*

M-am întrebat adesea ce vrem să spunem când spunem: „ce nedreptate”. Înţeleg că e vorba că un om care nu merita să moară fiindcă era tânăr şi bun, sau bătrân şi bun, sau oricum, dar bun trece în nefiinţă. Însă, în aceeaşi logică, am trăit şi-am văzut că sunt tot felul de situaţii care apar ca nedrepte: oameni despre care spunem că-s incorecţi şi care trăiesc bine merci până la 90 de ani, oameni necinstiţi care duc o viaţă bogată şi lipsită de griji materiale, oameni pe care-i desconsiderăm din varii motive, dar cu care viaţa este foarte generoasă. Oricât de intrigaţi am fi şi oricât de mult am protesta, realitatea nu se adaptează după ceea ce noi credem că este corect. Pentru că, la fel cum ne cramponăm de multe alte lucruri care pentru noi contează, ne cramponăm şi de dreptate, corectitudine, bunătate. Şi, când ţii cu dinţii, chiar dacă scopul apare ca nobil, e de înţeles că doar pentru că noi vrem ca ceva să fie într-un fel nu înseamnă că va şi fi astfel.

*

Nu sunt vreo exponentă a calmului, deşi încerc să fiu aşa în majoritatea cazurilor. Nu din vreo convingere, că să fii zen e răspunsul, ci tocmai pentru că am observat şi trăit pe pielea mea cele scrise mai sus: anume că atunci când îmi spun că ceva trebuie să fie în vreun fel sau altul sau când forţez vreo situaţie sau vreun om, chiar şi inconştient, lucrurile nu se arată cum doresc eu. Astfel, şi în privinţa dispariţiei oamenilor la care ne referim ca fiind buni, înţelegem că ei nu mai sunt fizic şi asociem acestui lucru o conotaţie darmatică, finală. Da, suntem trişti când oamenii dragi nu mai sunt lângă noi şi le simţim lipsa, însă când vine vorba de moarte, imaginaţia noastră este, poate, cel mai departe de adevăr.

Unul pe care îl putem afla numai când vom fi, la rându-ne, faţă în faţă cu moartea. Adevăr pe care, cel mai probabil, nu-l vom putea spune, vreodată, celorlalţi rămaşi aici.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s