Uncategorized

Drumuri

Se zice că drumul e mai important decât destinaţia. În cazul autobuzului RATB care ne-a dus la BESTFEST, călătoria a arătat aproape ca-n imagine. Minus oamenii de pe acoperiş.

La 17.30 am plecat de acasă. Voiam să ajung la BESTFEST mai repede decât restul prietenilor mei ca să văd ce e pe acolo. Am intrat pe net, am văzut care sunt opţiunile şi-am ales-o pe cea care era cel mai aproape de casă: autobuzul special care pleacă din faţă de la intrarea în Parcul Herăstrău.

***

Când am ajuns  în autobuz, locurile jos erau deja ocupate. Cu toate că pe site scria că biletul e 1, 5 lei s-a dovedit că dacă nu aveai portofel electronic trebuia să îl cumperi pentru 5 lei deci cheltuiala reală cu transportul ieşea pe undeva pe la 8, 6 lei. Deşi am abonament pe toate liniile, nu a contat, a trebuit să cumpăr portofelul ăla. Bănuiesc că RATB a făcut ceva verzişori zilele astea cu găselniţa impusă de-a avea cardul ăsta.

Din momentul în care m-am urcat, au mai trecut vreo 20 de minute până am plecat. Autobuzul era plin, suficient cât să simţi uşor disconfort, dar nu atât de grav încât să nu rezişti până în Pipera-Tunari. Din fericire, majoritatea venea de acasă, lumea era spălată, mirosea frumos, gătită de festival.

***

Pe harta traseului se specifica oprire la Casa Presei. Mintea mea în gândul ei şi-a spus că staţia va fi cu siguranţă sărită pentru că în autobuz nu mai era loc. Ţeapă! Excesul de zel al şoferului a făcut ca autobuzul să oprească. În staţie, puhoi de lume. Doamna de la casieria ambulantă s-a impus: „Nu deschide domne uşile, nu mai avem loc.” Deagaba! Uşile s-au deschis şi colegul doamnei n-a reuşit să zică decât: „Dar şi ei vor să ajungă la festival.” Bine, dar şi noi vrem să respirăm, dacă se poate.

***

Ne-am înghesuit, a mai urcat lume, nu toată din staţie şi, ca sardinele într-o conservă, uşile s-au închis şi-am plecat spre autostradă, DN1. Cred că autobuzul ăsta a mers pe drumul cel mai lung pe care l-a găsit. De fapt, sunt sigură că asta s-a întâmplat. A durat vreo 40 de minute să ajungem în Tunari. Ştiu că, la un moment dat, în marea de asfalt şi necunoscut, am citit pe un indicator: Constanţa şi Suceava.

***

De unde am coborât şi până la intrarea la festival am mai mers vreo 5 minute. Asta n-ar fi fost o problemă că drumul era încadrat de o mare nesfârşită de floarea soarelui şi arăta foarte frumos. Dar tot aia era şi calea pentru maşinile care mergeau spre parcare şi în urma lor praful semăna cu cel de la 9/11 după ce s-au prăbuşit Turnurile Gemene.

***

Concertul Garbage s-a terminat pe la 1.30 noaptea. Iată, momentul reîntoarcerii acasă sosise şi gândul că trebuie să trec iar prin toată nebunia de la venire m-a făcut, dintr-o dată, să mă imaginez drept strateg, un om cu o misiune, cu o situaţie de viaţă şi de moarte.

În teorie, pe site se anunţase că autobuzele vor circula la interval de 15-30 de minute, însă n-am crezut o iotă. Când am ieşit din incinta festivalului, am luat-o de mână pe prietena mea, Ina, şi în loc să mergem pe drumul prăfuit, şi de-acum negru nu doar din cauza mizeriei, ci şi a nopţii adânci, ne-am dus spre parcare.

Mi-am pus un zâmbet larg, am întins mâna dreaptă, apoi am ridicat degetul mare şi dă-i cu autostopul. Doar la orice festival să faci car pooling, adică să împarţi maşina cu alţii, e cât se poate de normal. Sau aşa am crezut! Multe maşini unde puteau să încapă lejer 3 oameni goneau cu şoferi nepăsători şi ignorau mesajele trimise. Până l-am prins pe el.

***

O maşină albastră, cu două uşi şi cu Berti. Berti era şoferul, aşa cum aveam să aflăm că-l cheamă. „Ne iei şi pe noi, te rog?”. Bertie a zis imediat că da, am urcat şi duse am fost. Am aflat că lui Bertie nu-i plăcuse la concerte, e ascultător de 80’s, venise că nişte prieteni trăseseră de el s-o facă. I-am zis ce lucrăm. Şi el era cumva în domeniu: are agenţia lui de marketing şi PR.

După ce am coborât (ne-a lăsat şi pe Ina, şi pe mine acasă), Ina a aflat că Berti e tipul care a organizat Diva’s Rally, un eveniment la care am participat şi eu pe când eram la Tabu. Lume mică!

CONCLUZIE

Dacă vă duceţi azi-mâine la BESTFEST evitaţi autobuzele. Dacă nu aveţi cum să faceţi asta, luaţi cu voi multă răbdare, înţelegere şi apă. Şi puneţi pe-o listă subiecte interesante de conversaţie. La cât de intimi o să fiţi cu cei din stânga şi dreapta voastră, e o ocazie numai bună să legaţi noi prietenii.

La întoarcere e mai simplu! Cu un pic de îndrăzneală, noroc şi glume, prindeţi o maşină cu un om simpatic ca Berti al nostru şi în 30 de minute sunteţi acasă, în pat.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s