Uncategorized

Glasul roţilor de tren merită redus la tăcere

Răzvan este un bun prieten care călătoreşte mult cu avionul. Din punctul lui de vedere, compania aeriană Tarom ar putea foarte bine să nu mai existe. Pentru el nu e vreo mândrie naţională să ai avioane operate de ţara de baştină mai ales când costurile pentru menţinerea în viaţă a unei companii neprofitabile sunt foarte mari. Pe cifre, în perioada 2008 – 2012, Tarom a avut pierderi de peste 1 miliard de lei. În 2012, conform Ministerului Finanţelor, pierderea estimată este de 187,24 milioane lei, adică 43 milioane euro. În ceea ce mă priveşte, îi doresc aceeaşi soartă SNCFR-ului.

De la Bucureşti la Constanţa sunt 225 de kilometri. Cu trenul, i-am făcut în 5 ore.

Între Paris şi Londra sunt 320 de kilometri, iar trenurile de mare viteză E320 parcurg distanţa în sub două ore. În România, o distanţă care ar trebui parcursă în maxim două ore are, în realitate, o durată dublă.

*

Am fost la mare cu trenul! A fost pe nepusă masă aşa că de aici alegerea. Am avut bilete la clasa I, aproape 90 de lei m-a costat „confortul” ăsta.

*

De la Bucureşti la Eforie Nord trenul a plecat cu întârziere de 40 de minute. Celebra situaţie cu şinele dilatate din cauza căldurii. Am pornit la 9.40 din capitală şi-am ajuns la destinaţie la ora 14.00. Opririle în câmp au fost „fără număr”, iar în tren condiţiile de clasa I s-au pierdut probabil între zecile de sacoşe care umpleau culoarele şi oboseala călătorilor care mergeau pe litoral tocmai de la Arad.

*

La întoarcerea în Bucureşti am călătorit 5 ore în cap cu trenul. Am plecat din Eforie Nord la 19.40 şi am ajuns acasă la 12 şi jumătate în noapte. De data asta garnitura de tren a fost mai veche decât precedenta, fără aer condiţionat şi cu un compartiment cu un covor din coji de parizer. L-am întrebat pe „naş” ce facem cu aerul şi mi-a zis că „n-are, doamnă, aer că e vechi”. „Ştiţi că suntem la clasa I, nu?”, am întrebat cu ton ironic şi răspunsul a venit resemnat: „Îhîm”. Înainte de-a pleca, controlorul ne-a sugerat să deschidem toate geamurile (nu, zău!) ca să ne fie bine.

*

În România, SNCFR vorbeşte despre încasări la nivel de … pierderi. În primul semestru din 2011, acestea au crescut cu … 70% faţă de aceeaşi perioadă din 2010! Reprezentanţii zic că au pierdut cam 7% dintre călători (ce surpriză!), că nici navetiştii nu mai sunt aşa mulţi de când cu locurile tot mai puţine de muncă şi că transportatorii auto câştigă tot mai mult teren (cred şi eu că îl câştigă devreme ce un bilet de maxi taxi până la Constanţa e 55 de lei, iar durata călătoriei este de 3 ore şi bănuiesc că de când cu deschiderea noii porţiuni de autostradă, timpul va scădea).

*

Mare simţ antreprenorial n-oi avea eu, dar înţeleg că atunci când cheltuielile cresc şi veniturile scad în raport constant, nu prea are sens să-i dai înainte cu business-ul respectiv. În ceea ce priveşte SNCFR-ul, precum zise corbul, NEVERMORE!

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s