Uncategorized

Elemenți

Am crescut cu dor de bunica! Oriunde mă duceam, dacă ea nu era, nici eu nu eram fericită. Ca atunci când te îndrăgostești și simți că o oră fără el face cât o zi, așa și eu simțeam vizavi de bunica. Însă a fost o iarnă, pe când aveam vreo 5-6 ani, când nevoia de ea a fost înlocuită cu o alta mai puternică: caloriferul.

*

Eram cu mama și cu o colegă de-a ei de serviciu la munte. Țin minte că era frig sau poate cu atât mai frig mi se părea cu cât eram copil și, pe atunci, găseam că lumea nu-i un loc în care să trăiești pentru că totul e așa mare. Firește, nu mă gândeam că voi crește, cum nici acum nu pot, adesea, să-mi imaginez alte lucruri decât cele pe care le trăiesc. Am un sentiment al permanenței lucrurilor că dacă ceva apucă să se întâmple, atunci așa va rămâne pe vecie. Am învățat, din experiență, că, în timp, veciile se tot schimbă, dar dacă e totuși un lucru bun cu care m-am ales din senzația asta că toate rămân așa cum sunt e că încerc să am parte de cât mai puține situații de căcat: nici să mă bag în ele, nici să le provoc, nici să mă întovărășesc cu oameni care se bagă în ele sau le provoacă.

*

Ne dădeam cu telescaunul și, între ele, arătam ca un cârnat între două felii de baghetă. Înfofolită în triada geacă, mănuși, căciulă aveam pe deasupra o pătură de la hotel care mă imobiliza complet și mă gândeam că de-ar vrea să scape de mine, ar fi suficient să-mi dea un brânci din scaun (mi-am imaginat constant feluri stupide în care oamenii pot muri, dar și că tuturor le trece prin cap, cel puțin o dată, cum ar putea scăpa pentru totdeauna de cineva de lângă ei; și nu aveam în minte plecarea departe sau schimbarea numărului de telefon, nu, nu).

*

Frig crunt și dor de bunica! Când am ajuns în camera de hotel mi-au dat cizmele jos și m-au pus să-mi urc picioarele pe calorifer. Mă dureau și, pe măsură ce începeam să le simt iar, mă dureau tot mai tare. Mă uitam fermecată la caloriferul ăla cu nu mai mult de 10 elemenți și mi se părea magie că obiectul ăla urât mă poate face să plâng (nu mai știam dacă plâng după bunica, de frig, de durere că picioarele mi se dezmorțesc sau datorită recâștigării credinței că o să trăiesc, că o să merg, că nu m-au aruncat, ca pe salam, din telescaun).

*

„Toate institutele au fost concentrate pe film, arte plastice si muzica. In cazul in care au fost facute bine, este in regula. Apoi pe tot felul de intalniri. Institutele trebuie sa revada conceptul de cultura cu care opereaza, trebuie sa venim la un concept natural de cultura, inclusiv cu filmul. Filmul a facut pasi mari in Romania, muzica, arte plastice, fara dubii, trebuie sa facem loc si stiintelor si tehnologiilor. Dau un exemplu, caloriferul este o inventie transilvana, cati stiu de asta? Calculul zborurilor cosmice, inventarea biospeologiei, sunt si alte lucruri care trebuie etalate”, a spus Andrei Marga, presedinte ICR.

*

Cu toții avem cel puțin o poveste legată de calorifer. Eu mai am și altele. De pildă, despre un dependent de droguri care, în sevraj fiind, a fost legat de un calorifer ca să nu mai bage-n venă și să se detoxifice.

Când a avut caloriferul o însemnătate deosebită în viața ta?

*

Dan Perjovschi 😀

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Elemenți

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s