Uncategorized

Acasă

Mi-am dorit mult să plec de acasă, de la părinţi. Am spus că ăsta e următorul pas pe care trebuie să-l fac ca să-mi dau seama ce se întâmplă cu mine atunci când nu am protecţia lor, în primul rând afectivă şi apoi financiară în sensul cheltuielilor mărunte, de casă, la care nu mă lăsau niciodată să particip chiar dacă aveam banii mei. Am plecat de acasă ca să le arăt că pot să stau pe picioarele mele, ca să îmi arăt, bineînţeles, mie asta. Ei ştiau bine-merci că-s capabilă de toate, că nu-i nimic de dovedit şi nu de asta nu-şi doreau să mă vadă cu toate bagajele ieşită pe uşă şi mutată pe nu ştiu unde. Ci dorul, acela care acum mă ia şi pe mine când mă decid să petrec câte o noapte sau un weekend la ei, în locul în care am crescut, în patul în care am dormit ani la rând. Diferenţa e că acum îi văd şi pe ei altfel, îi înţeleg, mi-s mai dragi, într-un fel în care obişnuinţa de-a fi lângă cineva permanent poate şterge din drăgălăşenia aia, din claritatea cu care te uiţi la cineva.

*

Zilele trecute am revăzut „Profesioniştii” Luciei Vodă cu actriţa Oana Pellea invitată, una dintre cele mai emoţionante ediţii, la care plâng de fiecare dată. Oana a stat împreună cu mama ei în aceeaşi casă până la vârsta de 40 de ani, când mama a murit după bătălia cu cancerul. „Ne aveam una pe cealaltă„, a spus Oana când a fost întrebată ce făceau împreună toată ziua. Pot să înţeleg foarte bine aceste legături dintre oameni şi, ca să vă spun drept şi să o iau şi puţin pe arătură, motivul pentru care îmi place jurnalismul şi acela pentru care prefer scrisul televiziunii este că mi-am dorit mereu să pot să arăt prin cuvinte podurile astea afective care îi leagă pe oameni. Fie că legăturile sunt bune sau rele, există în unele un lanţ, aşa cum au căţeii legaţi de cuşca lor, pe care nici dorinţa, nici voinţa, nici imaginaţia nu îl pot rupe. Ca şi când vase de sânge sunt prinse unele de altele şi, de sunt tăiate, personajele mor.

*

Cine sunt părinţii mei?” Nu este o întrebare ciudată, este una la care nu am răspuns. Ştiu că sunt un caz particular, unul dintre cazurile rare în care am avut parte de o copilărie prin excelenţă fericită, împreună cu oameni echilibraţi şi veseli, dar oare cine sunt oamenii aceştia care m-au crescut? Ce le place şi ce nu le place lor? Ce bucurii au şi ce tristeţi? Şi oare aş vrea să ştiu despre cele din urmă? Adevărul este că nu am curajul să le pun multe întrebări pentru că mi-e teamă că o să cad de pe curcubeul pe care sunt când sunt cu ei. Poate, într-o zi, o să …

*

Mă întorc în vizite scurte acasă şi sunt fericită! Un fel de fericire pe care parcă nu m-am lăsat s-o am în alţi ani, chiar dacă mă simţeam bine cu ei, dar care era ţinută în frâu de gândul că independenţa ce va să vină le va arăta şi îmi va arăta cine sunt şi ce pot. Acum ştiu că e o prostie, că era un fel de sentiment de vinovăţie că să stai acasă prea mult şi să te simţi prea aproape de ai tăi este văzută ca ciudăţenie, ca slăbiciune, ca ceva care nu mai aprţine lumii de azi, una în care relaţiile de familie sunt tot mai reci, mai oficiale.

*

Dar mi-a venit mintea la cap! Îmi iubesc părinţii foarte mult, îi sun foarte des, îi văd de câte ori am timp şi, pentru mine, rămân cei mai mişto oameni pe care îi cunosc. Mă reîntroc la Oana Pellea care spunea în aceeaşi emisiune că ea crede că este un copil cosmic, că i-a ales pe ai ei pe când se iubeau şi-a venit. Păi dacă e aşa, nu am câştigat eu la Loto sau la alte jocuri şi concursuri până acum, însă clar am tras lozul cel mare când vine vorba despre părinţii mei.

*

P.S. Uitându-mă la ce am scris, simt că voi deveni un fel de Octavian Paler, că memoria afectivă, pe măsură ce anii trec, va fi puternic legată de acasă, de ai mei, că, în timp, voi dezlega explicaţii care acum sunt închise în minte şi în suflet şi le voi aşterne pe toate pe foaie cu lacrimi curgând şiroi, cu părinţi care îmi vor lipsi când nu vor mai fi lângă mine.

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s