Uncategorized

La mulți ani, Răzvan!

Eram în clasa a IX-a la Colegiul Național Biling George Coșbuc din București când l-am cunoscut pe Răzvan, de aceeași vârstă cu mine. Ne-am întâlnit la Consiliul Elevilor unde eu îmi reprezentam clasa, U2, adică Uman 2, iar el pe a lui, deși dacă mă gândesc bine, Răzvan era și președintele Consiliului. El își aduce bine aminte de mine în zilele alea. Eu, cu o memorie de obicei slabă când vine vorba despre amintiri, îl am înaintea ochilor ca figură mai degrabă oficială, mereu pe fugă pe holurile liceului, mereu meșteșugind câte un plan. Bănuiesc că asta era felul lui de-a spune mă plictisiți cu orele voastre nefolositoare, cu cărțile voastre și ritmul vostru molcom, eu vreau acțiune, vreau să mă mișc, vreau să fac. Și face, dacă este un verb care să spună cine este Răzvan, atunci a face este acesta.

*

Prietenia noastră cred că a început cu adevărat undeva la sfârșitul liceului, ba chiar după ce l-am absolvit și o mână de oameni au pus la cale revista Oricum și de-acolo, mai departe, proiectele Asociației Oricum, din care mândră am făcut și eu parte, și care azi e cel mai bine cunoscută pentru Shorts Up (în seara asta, chiar de ziua de naștere a lui Răzvan, este ediția de noiembrie, scurtmetraje cu Viteza Luminii, unde va cânta trupa austriacă Sofa Surfers, una dintre trupele pe care le-am invitat, cu ani în urmă, pentru prima dată în România pe când aveam vreo 20 de ani, dacă îi împlinisem încă, nu îmi mai aduc aminte).

*

Am fost îndrăgostită de Răzvan pentru că de Răzvan nu ai cum să nu te îndrăgostești. Ca să fac o parabolă, dacă se zice că unii bărbați iubesc femei cu șolduri late pentru că inconștient le transmit mesajul că pot să procreeze, unele femei iubesc bărbații ca Răzvan pentru că sunt activi, vii, dinamici, mereu în vreo bătălie sau alta, mereu în vreun proiect care îi consumă, care îi arde.

*

Chiar și în perioada Oricum prietenia noastră a fost de-un respect egal cu cel al cuplurilor care rezistă, peste vreme, zeci de ani. Să nu spui prea multe, să nu întrebi prea multe și totuși să înțelegi atât de multe încât să nu fie nevoie să irosești cuvinte cu întrebări prostești sau lămuriri care, în fapt, n-ar aduce nicio lămurire pentru că empatia emoțională are grijă să îți dea mereu răspunsurile corecte.

*

Prietenia noastră a crescut în timp, ca o casă pe care o construiești cărămidă cu cărămidă, cu deschideri treptate și neforțate, cu un soi de naturalețe care azi face ca Răzvan să fie unul dintre cei mai dragi prieteni ai mei pe care îl iubesc pentru determinare, echilibru, forță și multe alte lucruri frumoase care-l fac ceea ce este.

*

La mulți ani, Răzvan!

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s