Uncategorized

Mâna întinsă care nu spune …

… o poveste nu primește pomană. Replica este clasică și mult prea folosită, deci că o folosesc și eu încă o dată să vă atrag atenția asupra acestui text nu mai este mare scofală.

*

Am zile când simt că lumea este a mea.

Și zile când mi se pare că toată buna mea dispoziție este ca un vis în momentele în care, evident, nu mă simt bine.

*

Azi a fost o zi bună, dar dacă ar fi fost proastă și aș fi văzut ce am văzut azi, totul s-ar fi schimbat cât ai zice pește. La Piața Romană un băiat întindea mâna cu tot cu poveste. De fapt, povestea o arăta. Să tot fi avut vreo 25 de ani, însă mă pot ușor înșela, când ești om al străzii anii se scad și se adaugă cu ușurină și greșeala aproximării poate fi foarte mare (eu greșesc în acest sens și atunci când toate indiciile îmi arată clar vârsta corectă).

Stătea în față la KFC într-o pufoaică destul de groasă, dar în picioarele goale. Inițial am crezut că nu văd bine, însă a venit spre mine, sigur că da, că am acest noroc de a atrage tot felul de oameni care mă inspiră să intru în vorbă cu ei, cred de fapt că de asta și vin spre mine, chiar dacă ei au senzația că vin pentru pomana pe care, de obicei, nu prea o dau că nu mă impresionează starea lor, ba mai mult, să îmi fie cu iertare, miros minciună și, de fapt, de aia nu dau (cei care mă urmăresc cu regularitate știu puținele mele experiențe cu datul de pomană și primitul înjurăturilor la schimb, așa că …).

Bun, și vine omul spre mine și mă conving că este desculț și nu în iarbă, ci pe asfalt și zăpadă la o temperatură joasă, vedeți și voi cum este vremea. Primul lucru la care m-am gândit: asta, da voință, și, pe cuvânt, i-am admirat-o cu toată inima, așa de mult că i-am și spus-o.

-Câtă voință ai!

S-a uitat la mine lung și a început să miorlăie:

-Dă și mie cevaaaaaa!

Eram fascinată, l-am întrebat:

-Pe bune, cum reziști?

-Dă și mie ceeeevaaaa, a continuat el.

-Sunt sigură că de unde ai luat haina, puteai lua și de încălțat. Dar cum poți sta așa, în picioarele goale?

Parcă s-a dezmeticit, dintr-o dată.

-Trebuie să mănânc.

-Și-ți iese schema?

-Acum nu, că mă ții tu de vorbă.

S-a făcut verde, am traversat, el a continuat plânsul.

*

Unii oameni, când vor ceva cu adevărat, reușesc. Mă gândesc des că deși îmi pun multe lucruri bune în cap motivul pentru care nu se împlinesc este că eu cred că am nevoie de anumite lucruri, dar de fapt nu am și Universul ăsta deștept știe că mint și că până nu recunosc cinstit ce vreau, până nu fac ceva în sensul ăsta, nu îmi face nicio bucurie.

*

Voință înseamnă tălpi goale la minus câteva grade pe un astfalt cu apă, și zăpadă, și jeg.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s