Uncategorized

Hala(l) Matache

hala matache

În seara de 25 martie, bucureștenii așteptau ninsoarea. Se anunțase cod portocaliu. Dar el se instalase deja, înainte de venirea zăpezii, întrupat în caschete, excavatoare și macarale. Cu toate că cerul nu începuse să cearnă alb peste oraș, acoperișul Halei Matache se pleca deja la pământ. ”Ningea” peste el cu forță omenească./ Foto: Vlad Bâscă

Unul dintre filmele mele preferate este ”V from Vendetta”. Acțiunea este plasată în viitor, în Marea Britanie, acolo unde ”1984” al lui Orwell nu mai este doar imaginația unui scriitor într-o carte, ci realitate. Societatea este controlată în totalitate și, sub pretextul terorismului, fiecare cetățean trebuie să se supună regulilor fără posibilitatea de a le contesta. Administrația știe mai bine care este situația în țară, oamenii nu au voie să întrebe sau să se îndoiască de buna credință a conducătorilor. Însă există tipul ăsta, V, care crede că este momentul ca cetățenii să se trezească, să protesteze, să țină, din nou, frâiele propriei existențe.

*

Hai, bă, este doar o clădire dărăpănată, s-o dărâme! Este unul dintre argumentele pe care le-am tot auzit azi în dreapta și în stânga cu privire la situația de aseară când s-a început demolarea neautorizată a Halei Matache (sigur, demolatorii au susținut că au toate avizele necesare, dar asta este o altă discuție). În realitate, problema nu este nici demolarea, nici mutarea, nici protestele, nici legitimarea forțată (ilegală) în dubele jandarmilor, nici cine greșește ori are dreptate. Problema este în spatele tuturor celor enumerate mai sus: relația dintre cetățeni și autorități și cam cum arată ea astăzi. Asta este știrea, asta este direcția spre care trebuie să ne uităm, aici trebuie să fie îngrijorarea: câtă putere mai are cuvântul nostru, al cetățenilor și, mai ales, dacă mai este el respectat.

*

Cu luni în urmă, o mână de oameni a ridicat problema Halei Matache. Așa au început negocierile, de altfel firești, între societatea civilă și autoritatea reprezentată în cazul despre care scriu de Primăria Municipiului București. Miza era să găsească o soluție prin care hala, clădire de patrimoniu, să fie conservată în condițiile în care zona respectuvă este sub reconstrucție. Și foarte bine că este pentru că, în mod eronat, s-a înțeles că societatea civilă este împotriva progresului, că mai degrabă se pune de-a curmezișul să apere o vechitură puțind a rahat și gunoi, decât să lase noul să-și ridice fața spre soare. Ceea ce este neadevărat, ei au căutat să împace și capra, și varza. Se numește negociere, mediere, spuneți-i cum doriți, ideea este că se căuta ca toată lumea să fie împăcată, cetățeni și administrație deopotrivă.

În octombrie 2012, oamenii care protestau pașnic împotriva demolării Halei Matache au fost urcați cu forța în duba jandarmeriei pe motiv că ceea ce fac este ilegal. Ca și când mâine ai fi ridicat din fața coloanelor de la Piața Romană pentru că aștepți pe cineva./ Video: Vlad Petri

*

În dimineața zilei de 25 martie 2012, la PMB, avusese loc o întâlnire între reprezentanții societății civile și primărie. S-au continuat discuțiile despre Hala Matache și, în ciuda tonului bășcălios și a relatărilor de presă care au vorbit despre un dialog al surzilor, nimeni nu se aștepta la ce avea să urmeze. Poate că s-au invocat argumente la mișto – este nevoie de spațiu să treacă pelerinii spre Catedrala Mântuirii Neamului-, poate că de ambele părți s-a simțit că discuția nu duce nicăieri, însă așa este în orice negociere, nimic nu se rezolvă cu una, cu două, important însă este ca spațiul de întâlnire și de continuare a dialogului să rămână deschis.

*

Începerea demolării Halei Matache la lăsarea întunericului, sub protecția poliției, când afară se anunță vifor, deci se mizează pe un context hoțesc astfel încât oamenii să nu poată reacționa (nu știau, este frig, mobilizarea durează în aceste condiții) este palma care, de fapt, doare în toată povestea asta. Pentru că o astfel de acțiune arată că degeaba te chinui tu, cetățean, să joci după reguli și legi, să te întâlnești cu reprezentanții orașului tău (aleși prin vot, nu născuți, precum cei cu sânge albastru, să ocupe funcția aia), să luați ÎMPREUNĂ decizii, ca în orice parteneriat VERITABIL în care opinia ambelor tabere este importantă și va cântări în decizia finală, căci, în final, vei fi înjunghiat pe la spate, tras pe sfoară, păcălit, ți se va arăta că puterea nu este la tine, că tu trăiești de fapt iluzia jocului democratic, că democrația îi aparține celui care este deasupra ta, păpușarului care trage sforile potrivite.

*

Înainte ca societatea asta să devină o oglindă a celei din filmul ”V from Vendetta”, poate că, din când în când, este bine să ne întrebăm câte drepturi avem, cu adevărat, în spațiul public. Dacă ceva mă nemulțumește și vreau o soluție, un răspuns, iau atitudine și spun și altora ce am văzut pentru că am nevoie de solidaritatea lor ca împreună să facem să fie bine pentru noi, oare voi fi liber să mă exprim, ca cetățean, într-un spațiu pe care îl locuiesc minut de minut, oră de oră?

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s