Uncategorized

Oda bucuriei

Cine a avut norocul de prieteni buni sã dea,

Cine știe ce-i iubirea, lângã noi cântând sã stea.

Fericit un suflet drag te poate face pe pãmânt,

Cine n-a simțit iubirea, plece dintre noi plângând.

(Oda bucuriei, Beethoven)

În dimineața asta, mașina de gunoi e binedispusă. Își rostogolește roțile pe Calea Victoriei și clănțănitul ei, de obicei ca un marș funerar, e azi mai vioi. Își pufnește țeava de eșapament ca un profesor care-și dojenește copiii: Iar au făcut ăștia gunoi cât pentru tot anul! Eu încă dorm, dar gândul mașinii de gunoi ajunge până la mine și murmur în somn – da, am aruncat mâncare stricată, am făcut risipă – și mă foiesc pe spate, apoi pe laterala stângă, apoi înapoi pe burtă. Deodată aud paturi care se mișcă, cuprinși de remușcări, și vecinii mei se perpelesc.

O aud cum se apropie, îi văd, cu ochii minții, alunecarea greoaie, îi simt mirosul de hoit, dar are ceva vesel în ea în dimineața asta. Parcă plutește și-mi vine să ies în balcon s-o întreb:

Te-ai futut aseară sau ce?

Când ajunge în dreptul numărului 95 se oprește și când pune frână parcă tușește. Motorul duduie ca o inimă care stă să plesnească și am mereu senzația că n-o să mai apuce ziua de mâine, că fiecare zi e ultima în care va mai înghiți resturi: prezervative, sticle, chiloți rupți, hârtii, resturi de tocană, tampoane, tuburi de pastă de dinți, coji de semințe, tuburi de fixativ, flori uscate – cu tot cu vază, borcane, ceară depilatoare.

Ușa mașinii se deschide ca și când o fată și-ar da părul pe spate într-o stație de autobuz plină ochi cu bărbați care, deodată, își întorc capetele spre direcția din care vine miros de mentă și primăvară și inspiră adânc prospețimea, vitalitatea și tinerețea pe care soțiile lor, și nici ei, nu le mai au de mult. Atunci se aude clar muzica.

Oda bucuriei răsună pe bulevardul gol de parcă toți îngerii cerului s-au hotărât, într-o fracțiune de secundă, să facă un flash mob. Cântă din toată inima în orașul ăsta care-și odihnește clădirile, și asfaltul, și praful, și magazinele și pe oamenii lui mâncați de mii de gânduri, și de idei, și de speranțe, și de dorințe pe care vor să le împlinească într-o zi.

Zbang! Intensitatea muzicii scade și cauciucurile se unduie din nou sub asfaltul rece și umed care, cu mai puțin de 72 de ore în urmă, se învelea cu nea de parcă se pregătea pentru somnul de veci. Mașina se îndepărtează și, odată cu ea, îngerii se împrăștie la treaba lor.

Curând, oamenii se vor trezi și vor începe să facă, să spună și să gândească iarăși prostii.

gunoi

Anunțuri
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s