Uncategorized

Orele

Vai, vai, câtă exuberanță, continuă exuberanță, o viață care promite infinite și de neoprit desfătări. În poze, oamenii în hainele lor strălucitoare, în vreo capitală europeană sau mai îndepărtată, rânjesc fasolea la aparatul foto: asta este viața adevărată, ne simțim binedităt, veselia înseamnă autoeducație, antrenamentul minții de-a te simți EXTRAORDINAR 24/7 ca la supermarket. În statusuri cuvintele se sinucid în interogații fără sens, dileme fără sens, opinii fără sens care fac mintea să se simtă utilă, productivă, plină. Mintea ne merge, adesea, ca o moară stricată și este suficient un LIKE să intri pe drumul greșit al debitului mental.

Timpul este adesea un loc gol în care nu se întâmplă nimic. Îl umplem artificial cu de toate, ca pe șaorma, și ne bucurăm că suntem vii, și bine dispuși, și ocupați, și preocupați, că avem oameni de văzut, locuri în care trebuie să mergem, situații pe care trebuie să le rezolvăm. Sunt puțini aceia care înțeleg că timpul este gol și că oamenii și situațiile care îl umplu cu adevărat sunt atât de puține încât, adesea, peste ani ne vom găsi, iar și iar, gândindu-ne la imagini de demult. Nu pentru că vom trăi cu nostalgii sau aduceri aminte prostești, ci pentru că secvențele care ni se întorc în minte sunt cele care, la un moment dat, ne-au făcut să ne simțim atât de plini de NOI, de esență, de putere, că ne ni se face dor de noi, aceia din clipele acelea în care eram atât de fericiți și de prezenți că am fi putut muri.

O să treacă anii, însă, în realitate, o să strângem numai câteva ore de viață. Ele vor fi alcătuite din momente rapide în care ceva din noi și ceva din exteriorul nostru s-a îmbinat atât de al naibii de bine că am simțit că o liniște ca o curățenie ne face să ne simțim fantome plutind aiurea, fără minte, fără corp. O privire a celuilalt când faci dragoste și ți se pare că te afunzi în ființa lui și că o să rămâi acolo pentru totdeauna, sărutul neașteptat al cărui gust se amestecă cu tutunul de pe buzele care au tras din țigara abia stinsă în scrumieră, o plimbare de unul singur într-o noapte oarecare când simți că nu ai nevoie de nimic pentru că totul este perfect.

În rest, o mare de dorințe neîmplinite, de insatisfacții, de speranțe, de nevoi, de viața este în altă parte.

Clock

Standard

Un gând despre „Orele

  1. Andriana zice:

    si aseara la All Hollow am simtit cu atat mai mult ca nu cu paiete si ruj mat ar trebui umplut…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s