Uncategorized

Râsul

Eu aproape am ajuns, unde ești?

Îl aud cum zâmbește în telefon. Mereu m-am întrebat cum naibii ne dăm seama când oamenii zâmbesc la telefon. Când râd este clar că râd – HA HA HA – n-ai cum să confunzi râsul cu altceva. Dar zâmbetul?!

Ajung în 10 minute, ne întâlnim unde am stabilit. Zâmbește în continuare. Știu asta. Este ceva în respirație care-l dă de gol. Mă simt ca și când ar râde de mine. Ca atunci când cineva stă în fața ta și știi că vrea să râdă cu poftă de tine – a observat ceva – să râdă până-i dau mucii pe nas și face bulbuci de scuipat în colțurile gurii.

Ce este, hai, zii?! Dacă am fi într-o celulă, i-aș pune lampa cu bec de 100 wați în ochi și l-aș forța să se uite-n el ca-n soare și să stea așa până recunoaște de ce vrea să râdă de mine.

Băi, tu ești pe tocuri?

Sunt pe tocuri, da.

Da, sunt pe tocuri, care-i problema?

Face o pauză. Vrea să râdă. Deja mă enervează situația asta. O anticipez de la începutul conversației, însă nu se întâmplă nimic. Ca un copil care stă să se nască, dar nu se naște. Doar te chinuie. Ca un orgasm care stă să vină, dar nu vine. Doar te chinuie. Ca o defecație care trebuie să se întâmple, dar nu se întâmplă. Doar te chinuie. Ca o idee bună care este în prezența ta și totuși nu este pe de-a-ntregul acolo. Doar te chinuie.

Aud cum mergi …

Și, cum merg?

Îți înfingi tocurile în asfaltul ăla de parcă dai cu pickamerul.

Așa îmi place mie să merg, demn, să se audă de la cinci străzi că vin, să se întrebe oamenii între ei: oare cine se apropie cu atâta stăpânire de sine?

În cele din urmă se întâmplă. Îl aud. Râde.

Râd și eu.

Râdem împreună ca într-un thriller în care o bombă este pe cale să explodeze într-o școală plină ochi cu copii, dar totul se termină cu bine. Ți-i imaginezi pe ăia mici cu creierii împrăștiați pe pereți și, în clipa următoare, tipul ăla tare îi salvează pe toți. Acum dezamorsează bombe și-n secunda următoare face plăcintă cu dovleac în bucătăria lui americană. ”Totul este bine când se termină cu mine” este filosofia gagiului-gospodină bun la toate.

Mai ai mult?, întreb.

Cam trei pași. Sunt chiar în spatele tău.

Mă întorc. Închid telefonul.

Bună!, zic.

Zâmbește.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s