Uncategorized

Domnu’ şofer, deschideţi uşa, vrea cineva să coboare!

piccadilly

Vestitele autobuze cu etaj din Londra sunt unele dintre locurile în care vezi că oamenii se ajută unii pe alţii. Nu doar vorbesc despre asta.

Dacă te dai pe Facebook în oricare dintre zile, unul dintre primele lucruri care te „lovesc” este numărul mare de cauze şi, implicit, apelul la civism care vine odată cu acesta. Brusc te simţi ca într-o piaţă în care fiecare îşi strigă marfa. Face apel la conştiinţa şi bunătatea celorlalţi şi, în egală măsură, mizează pe un soi de vinovăţie pe care alţii l-ar putea simţi că, în general, nu fac suficient pentru semenii lor, deci vor reacţiona pozitiv. Adică se vor opri la una dintre tarabe, îşi vor alege o cauză şi, mulţumiţi, îşi vor vedea mai departe de viaţă. În realitate, cu cât strigi mai tare într-o piaţă deja aglomerată, cu atât vei avea mai puţini sorţi de izbândă.

*

Banksy, artistul britanic a cărui faţă rămâne, în continuare, necunoscută publicului, a spus un lucru care mi-a dat de gândit:

Dacă vrei ca cineva să fie ignorat, atunci construieşte-i o statuie de bronz în mărime naturală şi înfige-o în mijlocul oraşului.

Mi-am dat seama că are dreptate: cu cât te chinui să ieşi mai mult în evidenţă, cu atât ai toate şansele să rămâi un necunoscut. Asta se întâmplă aşadar şi cu apelurile agresive de civism ca şi când fiecare dintre noi e dator cu o luare de poziţie sau cu vreo ridicare la arme. În realitate, putem face gesturi care să rămână necunoscute, care să nu facă parte din nici o cauză trâmbiţată şi, cu toate astea, să conteze pentru cineva, chiar şi pentru un singur om.

*

În Londra am văzut foarte des acest gen de ajutor, aparent insignifiant, în autobuze. Oraşul ăsta, cu o infrasturctură prietenoasă pentru orice fel de cetăţean, le permite oamenilor în scaun cu rotile, de exemplu, să fie independenţi. Când vreunul vrea să se urce în autobuz, dar şoferul nu îl vede, cineva se sesiza şi striga:

Heeey, there is someone in wheelchair that wants to get on.

Imediat, şoferul lăsa platforma, iar omul urca, mulţumea pentru ajutor şi se aşeza cu scaunul în spaţiul special amenajat pentru cei ca el. Pentru mine a contat foarte mult să văd scena asta de câteva ori. În România, în situaţii asemănătoare, există un fel de jenă în a-l ajuta pe cel care este în scaun cu rotile ca şi când nu ştim ce e de făcut, de parcă ar trebui să ne purtăm într-un fel pe care nu îl cunoaştem, cu aceşti oameni şi, în final, pentru că nu ştim ce să facem, alegem să ignorăm că îl vedem pe om. El rămâne ca prostul în staţie, iar autobuzul pleacă mai departe cu călători care ar fi putut să facă ceva şi totuşi n-au făcut-o.

*

Să fii vocal în legătură cu o cauză sau alta are efect într-o anumită măsură, dar mai important este exemplul personal. Faci ceva şi cel de lângă tine vede şi poate va face mai departe. Când îl forţezi însă pe celălalt să ia poziţie împotriva voinţei sale, sentimentul este că eşti certat, că eşti tras la răspundere pentru un fel de-a fi pasiv. Poate că ţie, de fapt, nu îţi pasă de treaba respectivă. Şi e perfect în regulă să fie aşa. Cred că lucrurile care ne fac să luăm poziţie sunt cele care ne mişcă prin experienţă directă. În cazul celor în scaun cu rotile care vor să se urce în autobuz, tu eşti martor la situaţie şi simţi că poţi face un lucru să ajuţi. Şi dacă treci peste ruşinea asta că nu ştii ce să faci, chiar o să ajuţi.

*

Londra mi-a plăcut pentru că purtarea oamenilor este naturală. Nu au nevoie de discursuri de mobilizare, nu sunt teoreticieni, ei pur şi simplu fac. În următorul post o să scriu mai mult despre faptul că atitudinea asta a lor are, cred, legătură cu diversitatea de naţionalităţi care te împinge să rămâi deschis în loc să te făleşti cu credinţele tale, şi valorile tale, şi felul tău de a vedea lumea despre care, în realitate, nu-i pasă nimănui, ea fiind doar o busolă personală astfel încât interiorul nostru să fie în acord cu acţiunile noastre.

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s