Uncategorized

Guest Post via Oana Felipov / Concertul Depeche Mode: corespondenţă de la gazonul A

d1

Am aşteptat un concert Depeche Mode de când eram copil. Atunci, când ma interesau doar baschetul şi muzica, un concert al trupei care mă creştea prin versuri şi muzică îmi suna aproape ireal.

Astfel, la prima lor descindere în România, cea din 2006, am fost atât de crispată, încât mi-am dat seama de asta abia la sfârşit, că Dave era în faţa mea, că eu eram acolo. M-am văzut atunci cu ochii copilului care îşi dorea acest concert. Copilul s-a declarat satisfăcut. Adultul era în faţă, îmbrăcat ca pentru a black celebration, cu inima în gât.

Au urmat Paris şi Barcelona în 2009. Ambele nişte concerte minunate. Mai mult, am secundele mele de glorie pe DVD-ul turului. Mă recunoaşteţi după floarea roşie din păr.

Anul ăsta nu am facut nici un efort să-mi iau bilet şi, deşi promisesem unei prietene că mergem, pentru că A era sold out de mult, pentru că ştiam că mă duc la Paris unde pe Stade de France totul are o altă dimensiune, am lăsat zeii să decidă.

Biletul la A a fost o surpriză. Nu m-aş fi mulţumit decât cu un bilet la A pentru că Dave e de văzut de aproape şi pentru că vrei să fii în mijlocul mării de mâini care se învolburează la sfârşit.

N-am avut aşteptări mari de la acest concert. Ultimul album e o prăjitură bună pe care încă nu am asimilat-o complet.

La sfârşit am plecat de la Arenă spunând că a fost cel mai frumos concert DM de până acum.

N-o să citesc cronologic playlistul, ilustrându-l cu bucăţi de pe youtube.

O să fiu haotică.

d2

When the body speaks e a lui Dave şi voiam să-i aud vocea caldă care împlineşte perfect bucata. Când am aflat că o cântă Martin, am fost uşor dezamăgită. Credeam că doar Dave poate să o cânte. Am fost cucerită de cum suna cu Martin. Bucata, care cântată de Dave e plină de senzualitatea bărbatului sigur pe el, devine incredibil de sensibilă şi se umple de aceeaşi senzualitate timid-delicată a bărbatului vulnerabil. Superb.

Enjoy the silenceAnton Corbijn mi-a dat fiori. Zânele care umplu ecranul stau până la sfârşit într-o poză frumoasă. Şi la sfârşit….enjoy the silence. Words are very unneccesary.

Filmul în care îşi schimbă pălăriile? Deja nu mai eram la un concert. Devenise un documentar despre trupă. Un video care poate să intre uşor în orice galerie de artă contemporană.

Precious – ascultând-o cântată la pian de Chilly Gonzales pentru Daft Punk, mi-a arătat frumuseţea ei, naturală, în cea mai curată armonie. Şi se întoarce la Dave. Da. Perfecţiune.

A pain that I’m used to – pur postmodernism. Îţi dau ţie bucata asta, tu o mixezi, iar eu o cânt din nou. Reformată, Nouă. Same but different.

Personal Jesus, slow motion, Johnny Cash like. Foarte frumos.

d3

Si la sfârşit ştii că sunt foarte bine. Mai conceptuali, mai articulaţi fără să fie îmbâcsiţi. Îmbătrânesc. Şi noi cu ei.

Keith Richards zicea ceva frumos despre vârstă. Age is a beautiful thing. The older you get, the older you want to get.

See you in Paris. Older, wiser, brighter.

Oana Felipov este FAN Depeche Mode. În rest face lucruri frumoase. Pentru că e designer d-ăla de construieşte chestii cu formule cu care matematicienii câştigă olimpiade internaţionale. O puteţi citi aici.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Guest Post via Oana Felipov / Concertul Depeche Mode: corespondenţă de la gazonul A

  1. toma b zice:

    Fain scris, Oana, as adauga insa o remarca – am fost crunt dezamagit de public, mai ales cel din zona A – primele randuri – mi s-au parut neasteptat de inerti/inactivi, morti chiar in multe momente ale concertului…ceea ce mi se pare de neconceput la DM, o trupa care se spune/presupune ca avea o gramada de fani flamanzi in Ro in anii ’90/post. Nu inteleg cum e posibil sa dormi pe tine la Black Celebration, Barrel of a Gun, Halo, Higher Love, When the Body..si altele. Wtf? piese de 15-20 de ani, chiar mai bine, la care oamenii nu reactionau defel…la ETS primele acorduri nu prea le-a recunoscut nimeni, a trebuit sa vina Martin cu chitara ca sa se trezeasca oamenii…Dezamagitor! Am sentimentul ca nici nu meritam un asemenea concert…si e pacat, pt ca trupa e inca la mare inaltime, neasteptat de bine, as zice. Dovada – un Gahan impecabil si impresionant la I Feel You! si asta e doar una…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s