Uncategorized

„Ca la 20 de ani, fără griji şi fără bani”. Aşa să fie?

Tânãr vreau mereu sã fiu
Sã trãiesc asa cum ştiu
Ca la douãzeci de ani
Fãrã griji si fãrã bani.

În grupul meu de prieteni ne-am făcut mereu griji că nu facem, profesional, suficient. Voiam ca lucrurile să ni se întâmple înainte de vremea lor, credeam că e suficient să ai voinţă ca să ai parte de cele mai mişto experienţe. În timp, am înţeles că unele lucruri vin când îţi vei fi educat gândirea şi spiritul, că, într-un fel de neexplicat, toate se aşază. Ăştia am fost noi, prea nerăbdători, mereu cu planuri, cu direcţii, cu strategii şi, cel mai important, cu dorinţa de a avea o constanţă în cum facem lucrurile. Dau exemplu pe doi dintre oamenii cei mai apropiaţi mie care, deşi au avut abordări diferite, şi-au urmat drumul cu precizie, organizat, pas cu pas.

Unul dintre ei este Răzvan Crişan pe care am să-l identific, pe scurt, antreprenor. El este tipul curajos care, în ciuda opiniei generale că şcoala te face ceea ce eşti, a ales să dea cât colo un sistem academic care nu-i oferea ce avea nevoie şi să facă pe cont propriu o treabă de care mulţi abia acum îşi dau seama: să încerce să schimbe sistemul educaţional din România prin înfiinţarea unei asociaţii, ORICUM. ORICUM avea să facă proiecte şi evenimente de educaţie alternativă şi să arate celor din jur, de la elevi, la profesori, la părinţi, că poţi să înveţi şi altfel: cu informaţie la zi, într-un mod amuzant, creativ şi care să-i implice pe toţi actorii care fac parte din actul educativ. Azi, Răzvan e un tip respectat pentru determinarea lui de a nu da ascultare celor care i-au spus, ani la rând, în mod repetat, că e doar un puşti cu idei fanteziste care nu va avea sorţi de izbândă. Au trecut aproape 10 ani de zile de atunci şi Răzvan e unul dintre primii oameni pe care oricine îi va căuta când vine vorba de industriile creative pentru că are expertiză, pentru că, prin autoeducaţie, a reuşit ceea ce alţii reuşesc numai în cadrul unor sisteme de muncă puse deja la punct.

Al doilea astfel de om este Corina Murafa. Corina e tipa aceea care a învăţat mereu ca şi când cartea este cel mai bun prieten al omului. A mers la cele mai bune şcoli, s-a învârtit în cele mai bune cercuri de profesionişti, a avut acces la unii dintre cei mai interesanţi oameni din lume. A muncit mult pentru asta, ca să fie o profesionistă în adevăratul sens al cuvântului şi azi e unul din oamenii de sus ai Petromului, la o vârstă la care alţii încă nu ştiu ce să facă cu viaţa lor.

I-am dat exemplu pe Răzvan şi pe Corina pentru că îi admir, dar şi ca să subliniez următoarea idee: să ai 20 de ani nu înseamnă „fără griji şi fără bani”. Să ai 20 de ani, după mine, pentru că am trăit şi trăiesc în spiritul ăsta, nu înseamnă să arzi gazul pentru că, cică, ai suficient timp să le faci apoi pe toate. Da, 20 de ani e vârsta aia când te distrezi şi experimentezi tot, dar mai înseamnă şi perioada în care înveţi să înţelegi care-i lumea în care te învârţi, înveţi să construieşti, şi profesional, şi personal. Şi, cred eu, cel mai important în perioada asta este să înveţi să nu pierzi timpul, să faci mereu ceva util cu tine şi pentru tine.

Meg Jay vorbeşte într-un Ted Talk despre de ce vârsta de 30 de ani nu e noul 20 de ani. Da, poate că acum oamenii îşi fac cariere şi familie mai târziu, dar asta nu înseamnă că perioada de 20 de ani devine una în care nu faci nimic cu cap pentru că viaţa adevărată ar începe la 30 de ani.

Lately it feels as if 25 is just a bit too young to get serious. In her psychology practice, and her book The Defining Decade, clinical psychologist Meg Jay suggests that many twentysomethings have been caught in a swirl of hype and misinformation about what Time magazine calls the „Me Me Me Generation.” The rhetoric that „30 is the new 20,” she suggests, trivializes what is actually the most transformative period of our adult lives.
 
Drawing from more than ten years of work with hundreds of twentysomething clients and students, Jay weaves science together with compelling, behind-closed-doors stories. The result is a provocative, poignant read that shows us why, far from being an irrelevant downtime, our twenties are a developmental sweetspot that comes only once.  Our twenties are a time when the things we do – and the things we don’t do – will have an enormous effect across years and even generations to come.

Mi-a plăcut foarte mult discursul ei pentru că este mobilizator şi pentru că m-a liniştit şi pe mine într-o privinţă, aceea a relaţiilor. Că tot sunt aici, o să explic la ce mă refer. Am avut câteva relaţii de iubire, nici mai multe, nici mai puţine decât alţi oameni. Însă mereu au fost oameni lângă care mi-am dorit să fiu, oameni pe care i-am ales conştient că să stau lângă ei este un câştig, că la sfârşitul relaţiei, în caz că vine, dacă trag linie o să pot spune: da, ce mişto că omul ăsta a trecut prin viaţa mea, ce mişto că am avut de învăţat. M-am ferit mereu, şi încă o fac, să stau cu oameni doar pentru că se nimeresc pe lângă mine. Timpul e oricum scurt, deci să fie puţini şi buni este ceea ce pentru mine contează.

Forget about having an identity crisis and get some identity capital. … Do something that adds value to who you are. Do something that’s an investment in who you might want to be next.

meg

Psihologul Meg Jay este specializată pe lucrul cu oamenii în vârstă de 20 de ani. Ea îi ajută să-şi dea seama ce vor şi să se canalizeze, profesional şi personal, spre lucrurile pe care şi le doresc.

 

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „„Ca la 20 de ani, fără griji şi fără bani”. Aşa să fie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s