Uncategorized

Se schimbă Constituţia: victorii şi insuccese

const

Constituţia unei ţări este pentru cetăţean ceea ce Biblia reprezintă pentru omul religios. În România, relaţia cetăţenilor cu cartea ţării este departe de a fi una strânsă.

Se revizuieşte Constituţia României, lume! Cartea de căpătâi a naţiunii va aduce prevederi noi şi modificări, unele mai bune, altele mai rele şi când spun asta am în vedere lărgirea sau constrângerea drepturilor cetăţeneşti. Poate aţi auzit zilele acestea câteva lucruri despre întâlnirile de la revizuire şi rezultatele lor: s-a reintrodus stema pe steagul ţării, s-a dat în scris că discriminarea e nasoală şi se va pedepsi, dar cu pasul ăsta înainte, am făcut şi unul înapoi, căsătoria înseamnă de-acum, explicit, uniunea dintre femeie şi bărbat, înlocuindu-se astfel vagul „soţi”, termen ameninţător pentru familia tradiţională care crede că mama-femeie şi tata-bărbat este formula prin care familia va dăinui în societate.

Aşa că am vrut să aflu ce înseamnă revizuirea Constituţiei, pe înţelesul tuturor. De aceea, am rugat-o pe Elena Calistru, preşedinte Funky Citizens, să îmi explice câteva lucruri. Elena este absolventă de Ştiinţe Politice (mi-a fost colegă de grupă) şi activistă prezentă în toate locurile în care statul are de gând să ia decizii mai bune ori mai rele. Bineînţeles, Elena a fost şi la întâlnirile pentru revizuirea Constituţiei, deci are informaţie la prima mână.

Ce înseamnă revizuirea Constituţiei, când a început acest proces, cât durează şi cine poate participa la aceste întâlniri?

Revizuirea Constituției, spre deosebire de o Constituție nouă, presupune unele limitări ale schimbărilor operate.

  • Actuala procedură de revizuire a început, într-un sens mai larg, încă de anul trecut, când în campania electorală USL și-a asumat acest obiectiv. Cu toate că o promisiune electorală nu este neapărat un angajament legal, USL folosește acest argument ca o sursă de legitimare (ceva de genul „cetățenii ne-au dat într-o proporție semnificativă un mandat pentru a revizui Constituția“).
  • În practică, acest proces a început cu constituirea unei Comisii Comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?cam=0&idc=114), care s-a înființat pe 13 februarie 2013 (Hotărâre și Regulament disponibile aici).
  • Pe 18 februarie, Comisia a aprobat înființarea Forumului Constituțional, condus de Cristian Pârvulescu, care avea rolul de a organiza dezbateri și de a primi propuneri din societate (http://forumconstitutional2013.ro/ce-este-forumul-constitutional/)
  • În ședința Comisiei din 27 februarie, a fost adoptat și Regulamentul ei de funcționare.

[Comisia este formată din 23 de deputați și senatori și 6 membri supleanți; la lucrări participă toți, dar numai titularii au drept de vot. Pot participa cu statut de invitat, câte un reprezentant desemnat de Președinte, de Primul-Ministru, de Avocatul Poporului și de Consiliul Legislativ; au acces și doi reprezentanți ai Forumului Constituțional]

  • Pe 20 martie, această Comisie a stabilit obiectivele și tezele revizuirii Constituției, pe baza propunerilor primite de la grupurile parlamentare (disponibile aici), pe care le-a înaintat și către Forumul Constituțional
  • Pe 28 mai, Forumul Constituțional a dat publicității un Raport cu sinteza propunerilor primite (http://forumconstitutional2013.ro/wp-content/uploads/2013/03/Raport-final-FC-1-iunie.pdf)
  • Teoretic, pe baza acestui raport, au început și lucrările în cadrul Comisiei parlamentare, pe 3 iunie.

Mai întâi, despre Forumul Constituțional. În teorie, acesta a fost înființat tocmai pentru a avea consultări largi, pentru că fiecare cetățean putea transmite opinii. În practică, deși Forumul s-a înființat la începutul lui februarie, prima dezbatere a avut loc pe 30 martie, iar website-ul a fost lansat foarte târziu, prima înregistrare datând din 7 aprilie. Trăgând linie și adunând, pentru participarea cetățenilor la spațiul dedicat lor au fost dedicate mai puțin de 2 luni. Mai e de precizat și faptul că deși acest for era dedicat tuturor cetățenilor, accesul real a fost îngreunat atât offline – din lipsă de resurse, majoritatea întâlnirilor au fost organizate la Parlament, unde accesul e greoi, iar confirmarea prezenței se făcea din rațiuni de securitate cu 24 h înainte, plus că despre calendarul evenimentelor aflai – online, unde pentru a înainta propuneri, formularistica era una destul de greoaie pentru publicul larg (http://forumconstitutional2013.ro/propuneri-de-revizuire-a-constitutiei/).

Cât privește Comisia parlamentară, nu se știe exact cât va dura acest proces. Dar, judecând după ritmul actual de lucru, cel mai probabil vom avea un raport al Comisiei în maxim 2 săptămâni. Cât privește accesul la ședințe, ei bine, Comisia hotărăște la începutul fiecărei ședințe dacă și cât timp pot sta jurnaliștii la dezbateri. Presa are acces la începutul ședinței, poate face înregistrări audio-video și fotografii, secretarii Comisiei pot informa ziariștii acreditați de ordinea de zi și de prezență, iar la sfârșitul ședinței președintele sau vicepreședintele face comunicări de presă. Din păcate, nici măcar ordinea de zi, stenogramele discuțiilor sau raportul privind deciziile luate nu sunt publicate pe website, deși aceste informații sunt disponibile în general pentru comisii (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_com.home).

Cine hotărăşte ce trebuie şi ce nu trebuie schimbat în Constituţie? Cum se decide, de fapt, că o Constituţie are nevoie de „revizuire”?

În fapt nu există o procedură pentru a decide că o Constituție are nevoie de revizuire. Există însă posibilitatea inițierii unei proceduri de revizuire de către un organism legitim. Ea poate fi poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot (dar trebuie să fie din jumătate din județele țării și cel puțin 20.000 din București).

De asemenea, indiferent de cine inițiază procesul, propunerile de modificare nu pot afecta: 1. dispoziţiile privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială; 2. nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora și 3. Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă şi nici în timp de război. În rest, totul poate fi schimbat.

Ştiu că ai mers la câteva întâlniri de revizuire. Ce se întâmplă acolo şi cine sunt oamenii care vin la revizuire?

Eu am participat la întâlniri organizate de ONG-uri, nu neapărat într-un cadru oficial. Un exemplu de astfel de grup este cel inițiat de CeRe, Active Watch și ANBCC (http://www.ce-re.ro/societatea-civila-o-voce). Dar au fost multe alte grupuri și grupulețe formate, majoritatea pe considerente de tematică (i.e. Coaliția de Mediu), dar și pentru că, ei bine, nici toate ONG-urile (ca și femeile, ca și politicienii etc) nu pot fi puse într-o singură oală despre să spui “asta e oala societății civile și are gust de corcodușe”.

Grupul la care am participat eu a hotărât să folosească și calea formală a trimiterii de propuneri către Forumul Constituțional, deși procesul de tip repede-înainte și absența unei consultări reale în societate ne-au supărat de la bun început (am transmis alături de alte ONG-uri o scrisoare deschisă pe această temă încă din februarie).

Procesul parcurs de noi a fost foarte serios și anevoios, ceea ce a făcut și ca unele ONG-uri să capituleze pe drum. După cum spuneam, este destul de greu să găsești o cale de mijloc pentru ceva atât de important precum e Constituția. Au fost articole pe care s-a dezbătut și câte o jumătate de zi și tocmai de aceea este uimitor pentru mine cât de repede se petrec lucrurile în Comisia Parlamentară. Au fost subiecte în care unele organizații au avut mai multă expertiză și/sau experiență și atunci au elaborat în mare parte amendamentele, supunându-le aprobării celorlalți. Au fost situații în care propuneri ale altor grupuri ni s-au părut excelente și le-am promovat mai departe. După cum au fost articole pe care nu am reușit să găsim un consens din cauza viziunilor diferite și atunci ele au fost asumate fie de sub-grupuri, fie trimise individual. Procesul, dacă e făcut cu simț de răspundere (adică nu doar o frazare după ureche, ci dezbătând, aducând argumente istorice, juridice, de doctrină, comparând cu alte țări, identificând ce presupune rolul nostru în UE etc), durează foarte mult. Și tocmai de aceea pentru mine e destul de greu de înțeles cum de se mișcă atât de repede Comisia.

Sunt grupurile care vin la revizuire reprezentative pentru cetăţenii români ?

Grupurile sunt și nu sunt reprezentative. Unele sunt reprezentative prin virtutea experienței și expertizei adunate – după ani de lucru pe un domeniu, de interacțiune cu oamenii afectați de o problemă sau de descurcat în hățișul unui cadru instituțional sau legal, evident că ești reprezentativ dintr-un punct de vedere calitativ.

Dacă privim lucrurile cantitativ, nu, nu cred că sunt reprezentative aceste grupuri. Pe de o parte, pentru că ONG-urile în România nu au un model de funcționare de tip american, adică nu au un constituency pe care îl reprezintă direct. Pe de altă parte, nici când reprezintă numere importante de membri sau de semnături, ONG-urile nu sunt neapărat reprezentative – un grup care susține reintroducerea pedepsei cu moartea, indiferent cât de numeros, nu e reprezentativ pentru România ca stat membru al Uniunii Europene.

Contează ce doresc cetăţenii români de la Constituţie? Cum se poate măsura ce anume îşi doresc ei de la Constituţia lor?

Constituţia nu are doar o valoare de document juridic, ce fundamentează mare parte dintre relaţiile celor mai importante instituţii ale unui stat. Dimensiunea simbolică este una la fel de importantă, iar pentru această dimensiune, care ne face să spunem „sunt cetăţeanul ţării X şi am dreptul prin constituţia mea să…”, nu se face mare lucru.

Ca să ştii ce drepturi vrei să îţi garanteze Constituţia, nu trebuie neapărat să ştii să redactezi Titluri, Articole, să indici prevederi similare din constituţiile unor state membre UE sau OECD. Sunt adepta educării publicului şi cred că cetăţenii României sunt mai educaţi decât ne place să credem. Însă genul acesta de abordare intimidează sau, în cel mai bun caz, descurajează participarea.

Măsurarea a ceea ce își doresc cetățenii este însă un pic mai dificilă. Forumul Constituțional a făcut un sondaj pe acest subiect, care arată că românii nu prea sunt interesați de subiectul revizuirii și că, atunci când sunt interesați, au în vedere mai curând problemele de natură economică și social, nu pe cele politice. Asta nu arată neapărat că trebuei renunțat la procesul de revizuire. Ci că participarea la proces trebuie să fie una educată, explicată, astfel încât cetățenii să înțeleagă implicațiile pentru viața lor de zi cu zi. Ori asta nu se poate face într-un timp atât de scurt, cu un acces restrâns la dezbateri sau cu impresia că oricum ei nu trebuie să se exprime altfel decât prin da sau nu.

În cazul în care ştii, cum arată, prin comparaţie, o revizuire de Constituţie în SUA, unde, din orice film, ştim că-i „sufletul” cetăţeanului?

În SUA nu s-a mai întâmplat asta de foarte mult timp și deci nu avem o versiune oficială asupra a cum ar arăta procesul. Mi se pare relevant în acest sens articolul acesta: http://globalpublicsquare.blogs.cnn.com/2011/06/20/is-it-time-to-update-the-u-s-constitution-2/.

Dacă eu, cetăţean, vreau să mă implic în procesul de revizuire, cum pot să fac asta?

Puteai să faci asta, oficial, cât a funcționat Forumul Constituțional. Acum nu mai ai această pârghie dedicată. Însă poți totuși să te implici în următoarele etape ale procesului:

  • Dacă rezonezi cu propuneri deja făcute de alte organizații, le poți promova și poți să le trimiți și tu Comisiei. Pe ale noastre le găsești aici 🙂 http://banipierduti.ro/schimba/revizuirea-constitutiei-si-cheltuirea-banilor-publici/
  • Până la finalizarea raportului, membrilor Comisiei parlamentare: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?leg=2012&cam=0&idc=114
  • După raportul Comisiei, propunerea de revizuire va ajunge în plenul celor două Camere. Îi poți scrie deputatului și senatorului din colegiul tău ce te doare. O listă cu ei găsești pe www.hartapoliticii.ro, dar și pe site-urile oficiale
  • Dacă trece și de Parlament, propunerea ajunge la Președinte, căruia îi poți scrie, dat fiind faptul că el poate cere re-examinarea
  • Apoi ar trebui să treacă și de Curtea Constituțională, pe care cetățenii nu o pot sesiza, însă poți cere Avocatului Poporului să facă asta pentru tine
  • Urmează referendumul, unde, evident, poți vota cu da sau nu, sau poți alege să nu te duci

Care sunt, în procesul de revizuire actual, cele mai importante „schimbări” care urmează să fie făcute?

Inițial, schimbările cu cea mai mare miză păreau să fie cele legate de raporturile dintre diferitele instituții ale statului. Acestea au fost de fapt și argumentele făcute pentru inițierea procedurii de revizuire: au existat conflicte între Președinte-Guvern-Parlament care au dus la situații tensionate, deci ar trebui să lămurim aceste subiecte. În spațiul public au apărut declarații cum că printre modificările agreate de USL (care are majoritate confortabilă pentru a le trece prin Parlament) ar fi:

  • introducerea noțiunii de regiune, astfel încât să fie pregătit terenul pentru regionalizare
  • partidul ( NU alianţa) care câştigă alegerile să nominalizeze premierul, iar preşedintele să fie obligat să-l numească. Ulterior, cel nominalizat la funcţia de prim-ministru trebuie să realizeze o majoritate în Parlament.
  • în cazul moţiunilor de cenzură, denumite “moţiune de cenzură constructivă”, cei din opoziţie ar fi obligaţi să vină în Parlament cu propunerea pentru funcţia de prim-ministru.
  • în cazul moţiunilor simple în care se cere demisia ministrului, aceasta se votează în plenul reunit, iar ministrul este demis cu majoritatea voturilor.
  • în cazul referendumului pentru demiterea preşedintelui, dacă acesta nu este demis de cetăţeni, atunci Parlamentul ar trebui dizolvat.
  • în cazul Curţii Constituţionale, atribuţiile să vizeze doar situaţiile în care sunt afectate valori sau principii constituţionale.
  • premierul va reprezenta ţara la Consiliul European, cu excepţia cazurilor în care se discută probleme de securitate şi politică externă ale Uniunii Europene.
  • mandatul preşedintelui şi cel al Parlamentului vor fi de patru ani, iar preşedintele va purta titulatura de şef al statului.
  • Parlamentul va fi bicameral, format din Camera Deputaţilor, cu maximum 300 membri, şi Senat, ca reprezentant al comunităţilor locale.
  • preşedintele CSM ar urma să fie ales din rândul judecătorilor, iar numărul de membri ai CSM ar fi mărit de la 19 la 21.

Pe partea de drepturi și libertăți cetățenești, nu existau însă astfel de semnale cum că ar fi pregătite schimbări fundamentale. Spre exemplu, în tezele revizuirii Constituției, niciun grup parlamentar nu propusese modificări la articolul privind familia.

Ce ar trebui să ne sperie şi ce ar trebui să ne bucure în sensul că ne privează sau ne lărgesc drepturile cetăţeneşti?

Când vine vorba de drepturi și libertăți cetățenești, unul dintre colegii ONG-iști punea excelent problema: cel mai important este ca la anul, când vom avea o nouă Constituție, cetățenii să nu aibă mai puține drepturi și libertăți decât au acum. Și dacă până ieri acest deziderat părea simplu de atins, amendamentele aduse, spre exemplu, articolului privind familia (art. 48) crează riscul de a avea mai puține drepturi. Articolul inițial prevedea că “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi”, iar amendamentul Comisiei „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie” restrânge scopul aplicării acestui drept. Sper totuși ca acest articol să nu treacă de Curtea Constituțională pentru că încalcă limitele revizuirii Constituției (nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora).

Alături de felul în care vor arăta la finalul procesului drepturile și libertățile noastre, ne poate speria și felul în care vor fi tratate și alte subiecte cu impact imediat asupra cetățenilor, cum ar fi rolul Avocatului Poporului, dacă se vor aduce modificări care ar putea amenința independența justiției (i.e. pare abstract, însă dacă ne gândim că anual sunt aproape 3 milioane de cauze pe rolul instanțelor, înseamnă că aproape 1 din 6 români e afectat), sau dacă titlul privind economia și finanțele publice va răspunde sau nu realităților post-criză economică sau gravei lipse de competitivitate a României.

Ceea ce ar trebui să ne bucure e…faptul că există posibilitatea unei clarificări a raporturilor între puteri. Sper că indiferent de modelul care va fi ales (parlamentar, prezidențial etc), acesta va da prilej de mai puține conflicte, dar și de mai multă predictibilitate. De asemenea, dacă va fi oarecum instituționalizat rolul opoziției, cred că vom avea o pârghie de control în plus pentru a combate situații de tiranie a majorității.

 

Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s